Civilizatii si tipare istorice. Editie ilustrata

Ediție cu 80 de desene documentare de Mihail Cooșulețu și Simona Vilau, 40 de ilustrații alb-negru și 55 de ilustrații color „În umbra civilizației majore, înainte ca aceasta să dispară la rândul ei, câte alte culturi n-au pierit fără urmă! Această imensă dramă e astăzi trăită de mulți cu nespusă intensitate.
Citește tot rezumatul cărții Civilizatii si tipare istorice. Editie ilustrata... Trebuie să aparții unei asemenea culturi pe cale de a se stinge, sau care moare chiar înainte de a înflori, pentru a înțelege nesfârșita disperare a acelora care asistă neputincioși la dispariția inexorabilă a celor mai prețioase valori ale lor. Cu fiecare cultură care moare, o floare unică se veștejește pentru a nu mai renaște, o mireasmă incomparabilă se risipește pentru totdeauna. Există comori de înțelepciune și poezie în cele mai mici idiomuri, ca și în concepția despre lume a celui mai mic trib destinat dispariției. Toate sunt pierdute – pierdute pentru totdeauna și pentru toți. În viața popoarelor, ca și în toată Creațiunea, ceea ce izbește cel mai mult și scandalizează într-adevăr spiritul este risipa Naturii. Cei care astăzi sunt privilegiați și aparțin culturilor majore pot încă să se legene în iluzia perenității lor. Dar până când? Ce rămâne din Egiptul antic, din Mesopotamia, din Creta, din Mexic și Peru? și cum am putea avea asigurarea că rasa noastră trufașă, care de veacuri își întinde dominația asupra neamurilor și lucrurilor toate, nu va cădea și ea, odată, în toropeală și apatie?“ (Neagu DJUVARA) Dragă prietene, mulțumesc pentru carte, a cărei actualitate mă frapează mai mult decât atunci când am citit-o în manuscris. [...] Ascensiunea „marginalilor" a devenit în câțiva ani un fenomen evident pentru orice om care gândește, și chiar pentru cetățeanul obișnuit. „Centralii" sunt terminați, și ei o simt. Oboseala psihologică este într-adevăr trăsătura fundamentală a acelor civilizații al căror vid interior se acomodează cu utopiile și cu psihanaliză. Noi venim dintr-o țară barbară ca să deplângem soarta celor aflați în primejdie și fericiți de a fi în primejdie. Doresc ca lucrarea dumitale să suscite ecoul meritat și îți trimit toată prietenia mea. (Emil CIORAN)   NEAGU M. DJUVARA s-a născut la București în 1916, într-o familie de origine aromână așezată în țările române la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care a dat țării mai mulți oameni politici, diplomați și universitari. Licențiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) și doctor în drept (Paris, 1940). Participă la campania din Basarabia și Transnistria ca elev-ofițer de rezervă (iunie-noiembrie 1941); rănit în apropiere de Odessa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineața zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. Numit secretar de legație la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniștii preiau și Externele. Implicat în procesele politice din toamna anului 1947, hotărăște să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizații ale diasporei românești (secretar general al Comitetului de Asistență a Refugiaților Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundației Universitare „Carol I"). În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci și trei de ani în calitate de consilier diplomatic și juridic al Ministerului francez al Afacerilor Străine și, concomitent, profesor de drept internațional și de istorie economică la Universitatea din Niamey. Între timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. În mai 1972, capătă doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei; mai târziu, obține și o diplomă a Institutului Național de Limbi și Civilizații Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.). Din 1984, secretar general al Casei Românești de la Paris, până după revoluția din decembrie 1989, când se întoarce în țară. Din 1991, profesor-asociat la Universitatea din București și membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol" din Iași. Principalele publicații: Le droit roumain en matiere de naționalite, Paris, 1940 (teza de doctorat); „Demetrius Cantemir, philosophe de l'Histoire", în Revue des etudes roumaines, XIII-XIV, Paris, 1974, pp. 65-90; Civilisations et lois historiques. Essai d'etude comparee des civilisations, Mouton, Paris-Haga, 1975 (carte premiată de Academia Franceză); în românește, Civilizații și tipare istorice. Un studiu comparat al civilizațiilor, Humanitas, 1999; „Les «grands boiars» ont-ils constitue dans les principautes roumaines une veritable oligarchie institutionnelle et hereditaire?" in Sudost-Forschungen, Bând XLVI, Munchen, 1987, pp. 1-56; Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautes danubiennes dans la premiere moitie du XIXe siecle, Publications Orientalistes de France, 1989; în românește, Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne, Humanitas, ed. a VI-a, 2008; Les Aroumains (opera colectivă), Publications Langues'O, Paris, 1989; în românește, Aromânii - istorie, limbă, destin, Editura Fundației Culturale Române, București, 1996; „Sur un passage controverse de Kekaumenos. De l'origine des Valaques de Grece", în Revue roumaine d'histoire, vol. XXX, 1-2, București, 1991; O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Humanitas, ed. a IX-a, 2008; Cum s-a născut poporul român, Humanitas Junior, ed. a V-a, 2008; Mircea cel Bătrân și luptele cu turcii, Humanitas Junior, ed. a III-a, 2007; De la Vlad Țepeș la Dracula Vampirul, Humanitas Junior, ed. a II-a, 2007; Însemnările lui Gheorghe Milescu, roman, Humanitas, 2004; Amintiri din pribegie, Albatros, 2002; Humanitas, ed. a IV-a, 2008; versiune franceză: Bucarest-Paris-Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d'exil (1948-1990), L'Harmattan, Paris, 2004; Există istorie adevărată?, Humanitas, ed. a III-a, 2008.