Cumpără cartea Sa nu spui niciodata pentru totdeauna la cel mai mic preț:

39.90 lei Vezi cartea
21.95 lei Vezi cartea
39.90 lei Vezi cartea
29.99 lei Vezi cartea
38.0 lei Vezi cartea
31.00 lei Vezi cartea

Descrierea cărții Sa nu spui niciodata pentru totdeauna de Jennifer L. Armentrout

Ea a învățat că tăcerea era cea mai bună armă a sa. El a jurat că o va proteja întotdeauna. Amândoi împărtășesc un trecut îngrozitor, în urma căruia au creat o legătură indestructibilă. Citește mai mult... Sau, cel puțin, așa credeau ei. Până când drumurile lor s-au despărțit brusc, în urmă cu patru ani. Mallory și Rider încearcă de ceva vreme să-și depășească experiențele înfiorătoare trăite într-un centru de plasament, să-și clădească un viitor, să uite. Dar chiar când credeau că au lăsat trecutul în urmă, Mallory și Rider se reîntâlnesc la liceu și descoperă că legătura puternică din copilărie n-a dispărut... continuă să existe, la fel ca și rănile. În această încercare de a se vindeca de trecut și de a-și depăși temerile și nesiguranța, amândoi descoperă că există ceva ce-i poate ajuta: iubirea și prietenia. O poveste fermecătoare despre o tânără curajoasă care luptă pentru a-și exprima adevărul dintr-un refugiu al tăcerii. Ascultă vocea lui Mallory, o vei păstra în suflet PENTRU TOTDEAUNA! Mă priveau mulți ochi, unii oprindu-se asupra mea și alții trecând mai departe de parcă aș fi fost invizibilă, ceea ce într-un fel era în regulă, pentru că eram obișnuită să fiu doar o umbră. Dar totul avea să se schimbe.    Mai mult decât un roman de dragoste contemporan, o lecție de viață. - ONCE UPON A TWILIGHT    Un roman extraordinar, emoționant de real, despre forța primei iubiri și despre curajul de care ai nevoie pentru înfruntă propriile temeri.- KAMI GARCIA, AUTOARE DE BESTSELLERURI NEW YORK TIMES    O carte surprinzătoare, din care nu lipsesc momentele tensionate. Te va face să vezi viața altfel.- KRISTA'S DUST JACKET   Fragment din romanul „Să nu spui niciodată pentru totdeauna" de Jennifer L. Armentrout „Când a ajuns la capătul rândului de bănci, el s-a întors și a trecut prin spatele locului ocupat de mine, iar eu mi-am îndreptat privirea asupra soldurilor sale înguste, continuând cu abdomenul pe care i-l atinsese fața și tot mai sus, până la fața lui. Mi s-a oprit respirația. Mintea mea nu putea să proceseze ce vedea. Nu mai funcționa. M-am holbat la el, văzându-l cu adevărat, văzând un chip familiar, și totuși nou pentru mine, mai matur decât mi-l aminteam, și totuși dureros de frumos. Îl cunoșteam. Doamne, l-aș fi recunoscut oriunde, chiar dacă trecuseră patru ani și ultima dată când îl văzusem, în noaptea aceea atât de oribilă, îmi schimbase viața pentru totdeauna. Era ceva supranatural. Acum motivul pentru care îmi apăruse în minte în dimineața aceea avea sens, fiindcă îl văzusem fără să-mi dau seama că era chiar el. Nu mă puteam mișca, nu puteam să respir și nu îmi venea să cred ce se întâmplă. Mâinile mi-au alunecat de pe bancă, aterizându-mi fără viață în poală, când el s-a trântit pe scaunul de lângă mine. Privirea lui era îndreptată asupra fetei, care se așezase lângă el, iar profilul său, cu mandibula puternică încă neconturată ultima dată când îl văzusem, s-a înclinat când privirea i s-a mutat spre partea din față a sălii de clasă, oprindu-se asupra tablei care acoperea peretele. Băiatul arată la fel ca odinioară, doar că mai dezvoltat, și toate trăsăturile îi erau mai... definite. De la sprâncene, mai întunecate decât părul între saten și brunet, la genele dese, la pomeții lați și la umbră de barbă care-i acoperea curbura maxilarului. Doamne, crescuse așa cum îmi imaginasem că o va face pe când aveam doisprezece ani și am început să mă uit cu adevărat la el, să-l văd ca pe un băiat. Nu-mi venea să cred că era acolo. Inima mea încercă să se elibereze din piept, când buzele lui, mai pline decât îmi aminteam, au schițat un zâmbet, iar mie mi s-a pus un nod în stomac, fiindcă îi apăruse gropița din obrazul drept. Era singura gropiță, nu avea pereche. Era doar una. Mintea m-a purtat înapoi în timp și nu m-am putut găindi decât la cele câteva momente în care îl văzusem relaxat. Sprijinindu-se de spătarul scaunului care părea prea mic pentru el, și-a întors încet capul spre mine. Ochii lui, căprui cu mici pete aurii, i-au întâlnit pe ai mei. Ochi pe care nu îi uitasem niciodată. Zâmbetul relaxat, aproape leneș, pe care nu-l mai văzusem până atunci pe chipul lui, a înghețat. Buzele i s-au întredeschis și pielea bronzată i-a fost cuprinsă de paloare. Petele aurii din ochii lui au părut că se intensifia atunci când a făcut ochii cât cepele. Mă recunoscuse. Deși mă schimbasem mult de atunci, era clar că mă recunoscuse. A început și se miște din nou, aplecându-se în scaun spre mine. Patru cuvinte din trecut îmi răsunau în minte. Nu scoate un sunet. — Șoricel? a șoptit el." Citește mai puțin...

RECENZIILE CĂRȚII SA NU SPUI NICIODATA PENTRU TOTDEAUNA PUBLICATE PE BOOKNATION