Poezia romaneasca neomodernista

Propun acum, după o primă încercare de evaluare în Poezia unei generații (1973), mult lacunară, redusă atunci doar la zece profiluri, ale liricii românești din anii ’60, numită astăzi „neomodernistă”, o hartă mai extinsă a aceluiași teritoriu.
Citește tot rezumatul cărții Poezia romaneasca neomodernista... Una ce nu poate fi, totuși, completă, imagine a unui timp și spațiu de creație aproximate între repere precum gruparea din jurul revistei clujene Steaua și – dincolo de munți – cu numele emblematic al lui Nicolae Labiș, autorul Luptei cu inerția, și „momentul Echinox”, ilustrat de tineri poeți ai anilor ’70: adică un parcurs de la „paranteza realist-socialistă”, zisă și „proletcultista” a poeziei noastre, la ultima manifestare semnificativă în plan istorico-literar a modernismului. O asemenea întreprindere are astăzi riscurile ei, dincolo de imposibilitatea obiectivă de a epuiza lista numelor participante, de toată mâna, de la un număr de protagoniști la actorii („actanții”!) cu roluri secundare, convocați totuși ca să populeze scena, nu toți și nu tocmai ca simpli figuranți. Căci nu e, s-ar zice, momentul cel mai potrivit să articulezi sinteze sau panorame ample într-un timp în care și istoria, și critica literară – mai ales cea dintâi – sunt puse sub semnul întrebării, iar întoarcerea spre trecuturi, fie și cele mai apropiate, ale Istoriei mari, este sabotată nu puțin de interesul strict pentru un prezent ce nu e în primul rând cel al culturii poetice, cum nu e nici al Culturii în general. Trăim, apoi, o oră a extremelor relativizări ale judecăților de valoare, nu doar în plan estetic, la o cotitură ce este și a civilizației Cărții, și care nu prea lasă să se întrevadă curând reașezări pe poziții mai stabile, de unde un ochi cu ambiții triunghiulare să pună cât de cât ordine în mișcarea spectaculos-browniană a actualităților de tot felul și a imaginilor despre ele. Cu cât va trece timpul, posibilitatea și probabilitatea unor astfel de perspective va fi tot mai mică, și nu numai din pricina înmulțirii micilor-marilor ținte de atins în câmpul de tragere. Răbdarea aducerii aminte nu e cea mai evidentă însușire a omului zilei de azi, fie el și critic literar, iar noile vârste poetice par a crește dezinvolt pe un teren ale cărui stratificări geologice sunt tot mai puțin luate în seamă. Autorul acestei cărți mai crede, însă, că ele sunt importante, ca reactivarea, fie și pe suprafețe relativ restrânse, a memoriei culturale, în speță poetice, e chiar vitală pentru existența creației de astăzi și din viitor. - Ion Pop Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, apărut sub egida Bibliotecii Județene „Octavian Goga” Cluj și a Muzeului Național al Literaturii Române din București Ilustrația copertei: Vasile Gorduz, Conversând cu iarbă, 20x24x15, bronz, 1982 Citește mai puțin...