Patimile doamnei ministru

Seria Stelian Munteanu, volumul 5 Vântul sufla în rafale repezi și scurte. Câteva șuvițe de păr încărunțit și neobișnuit de lung pentru un personaj atât de vârstnic se zbat haotic. E dimineața și e liniște.
Citește tot rezumatul cărții Patimile doamnei ministru... E pustiu. Sirenele nu au fost necesare, doar ledurile colorate în albastru electric clipesc obsesiv. Un Volkswagen Passat alb cu inscripția POLIȚI. Toni se freacă la ochi cu gesturi nervoase și o pală de vânt nebun îi provoacă un frison rece. Mârâie înghițindu-și o înjurătură. Poliți, adică polițiștii politicoși. Râde în sinea lui de propria-i glumă răsuflată.   Pe străzi e lume puțină. A trebuit să ia un taxi. N-o să-l poată deconta. Asta să fie pierderea. A fost mai comod să nu mai caute cheile mașinii de serviciu prin toată casa. Riscă să o trezească pe ea. Adormiseră târziu. După un vin românesc și gânduri despre viitoarea vacanță. Încă nefinalizate. Dezbaterile vor continua la un alb vin. Mai avea o Francușă de Cotnari, adusă de acasă.   Cartierul nu s-a trezit, se apropie Anul Nou și orașul e aproape amorțit. Undeva nu departe o cafenea cu ferestre înguste își deschide ușa cu un scârțâit lugubru. Apare un cap, un corp și un tânăr blond așază atent afară un suport colorat conținând oferta zilei ? croasant și cafea fierbinte. Nu vede și prețul. E prea departe.   În fața lui, la câțiva metri buni ? simte că nu vrea să se apropie mai mult - bătrânul nemișcat, cu capul aplecat spre dreapta, înghețat într-o poziție nefirească. E mort. De ceva vreme. Împușcat în inimă. O lovitură curată, un glonț de calibru mic? Sânge puțin. Mustăcește nedumerit și nemulțumit. Mârâie în barbă. Ciudat? Seamănă a execuție. Citește mai puțin...