Născut în 1858, la Plăinești, Râmnicu Sărat, a scris versuri, proză scurtă, piese de teatru, dar cea mai importantă contribuție a sa la literatura română o reprezintă romanele sale din Ciclul Comăneștilor (Viața la țară, Tănase Scatiu, în război, îndreptări, Anna, ceea ce nu se poate), ele fiind scrise departe de țară, la Roma.
Prin aceste volume ni se prezintă imaginea societății românești de la finele veacului al XIX-lea. „ în Viață la țară ne este înfățișată clasa boierească prin câteva familii „care s-au strecurat prin negura fanariotă”; în Tănase Scatiu este prezentat arendașul mojic, brutal, rău. (…) Latura cea mai originală a romanelor are intenția de a nota intimitatea dintre suflete fine și clipele de extaz erotic. Apare pentru întâia oară pagina analitică, oricât de exterioară, obiectul scriitorului nefiind omul, ci o stare în sine, studiată monografic. Scriitorul cuprinde indiferența conversației între îndrăgostiți, atmosfera de frivolitate distinsă și delicată, contradicțiile sufletești ale femeii, tristețile nemotivate, euforia premergătoare mărturisirilor.” G. Călinescu - Istoria Literaturii Române