Romanul Viața la țară a fost publicat în revista „Convorbiri literare“, nr. 3-8 din 1894 și 1-5 din 1895, iar în volum, în 1898. Elaborat ca roman de sine stătător, a fost subsumat ulterior primului ciclu românesc din literatura română, Istoria Comăneștenilor, respectiv Românul Comăneștenilor, drept cap de serie.
Există în substanța operei reminiscențe autobiografice și o ideologie socială pre-samănătoristă, nutrindu-se din Eminescu, referitoare la elementele pozitive ale națiunii și la „patura superpusă“. Romanul vine să ilustreze, de asemenea, programul literar al autorului, postulând inspirația scriitorilor din viață „claselor de sus“. În Viață la țară, ca și în alte romane ale ciclului, este detectabilă influența lui Tolstoi, căruia Duiliu Zamfirescu îi consacrase un studiu.