Fantasticul se bazează pe intruziunea supranaturalului în cotidian, acea intruziune fiind percepută ca o violare a legilor universale pe care se sprijină societatea, natura, lumea. Eroul este omul care locuiește în colțul străzii, eroina este femeia pe care a-i întâlnit-o la piață.
În acest fel, autorii de povestiri fantastice folosesc aceleași tehnici că autorii realiști sau naturaliști ca să dea impresia de veridicitate. Deseori, povestirile înfățișează mărturisiri la persoana întâi, cititorul fiind tentat să-l confunde pe narator cu autorul; alteori, naratorul istorisește întâmplarea pe care i-a povestit-o un prieten apropiat, un văr, un vecin. Dar, de fiecare dată, avem sentimentul că totul e adevărat! Fantasticul acestor povestiri este puternic ancorat în real.
