Lucrarea de față încearcă o privire obiectivă asupra rolului jucat de femeie de-a lungul timpului în devenirea civilizației nipone; așezarea ei într-o lumină mai adecvată, o interpretare mai corectă a faptelor mitologice, istorice, religioase, culturale și artistice.
Cartea poate fi privită și ca o istorie scrisă pentru femei, faptele istorice ale Japoniei fiind colorate într-o altă nuanță, dar tălmăcite în lumina semnificațiilor acceptate în mod tradițional.
Autorul năzuiește să surprindă fațetele prezenței eternului feminin în toate dimensiunile existenței omenești și a conexiunilor sale cu tot ce are însemnătate în destinul unui popor.
Fragment din carte:
"h.
Benzaiten
(Zeiță a norocului și fericirii)
Una din cele mai interesante și mai cornplexe zeițe budiste pare a fi Benzaiten. Originea, povestea, legendele în care apare, menirea ei în ajutorarea oamenilor, înzestrările, înfățișarea strălucită, toate la un loc i-au cucerit și pe adepții religiei Shinto care au și adoptat-o în mod firesc. Benzaiten este, așadar, o zeiță comună ambelor religii principale japoneze, budismul și Shinto.
I s-au atribuit mai multe denumiri tocmai pentru a i se justifica prezența în variatele împrejurări din existența oamenilor. În afară de „Benzaiten" i s-a mai spus Dai Benzaiten (Cea mare), Benzai-tennyo, Ben-ten, Benten-san, Bionten, Myoo-ten.
Originea acestei zeițe, că a mai tuturor celor budiste, se află în India. Se consideră că punctul de plecare ar fi Sarasvati, acea zeiță patroană a literaturii și artelor a străvechilor hinduși. Sensul cuvântului sarasvați este de „apa curgătoare". Zeița are, deci, legături organice, firești, cu apă (rău, lac, mare, etc). Unii cercetători au identificat-o pe Benten mai degrabă cu Lakshmi, frumoasa zeiță vedică a norocului, bogăției și fericirii, soția lui Vishnu. Zeița a ajuns să fie cunoscută și venerată în Japonia în mod treptat, începând cu secolul al VI-lea, continuând până în al VIII-lea, pe măsură ce a pătruns în țară și Sutra Luminii aurite care conține un capitol cu referire la ea. Zeița este menționată, desigur, și în Sutra Lotusului.
O legendă japoneză imaginată de Kokei în anul 1047 și scrisă în limba chineză istorisește despre momentul în care Benzaiten, divinitatea aflată în cer, învăluită în nori albi, s-a decis să coboare pe pământ pentru a pune capăt prăpădului făcut printre oameni de un dragon cu cinci capete. Era în ziua de 31 mai a anului 552 (!), cum se afirmă cu o precizie cam ciudată. Dragonul devoră copiii locuitorilor din Koshigoe. Ajunsă în grota dragonului zeița l-a impresionat pe acesta cu frumusețea ei și, îndrăgostit pe loc, a cerut-o de nevastă. Zeiță a acceptat să-i devină soție cu condiția ca el să renunțe la toate faptele rele și nenorocirile pricinuite oamenilor.
Zeiță, ea însăși, era de fapt cea de a treia fiică a regelui dragon din Munetșuchi („Lacul fără căldura"), numit în sanscrita Anavătaptă, un lac aflat în centrul lumii, potrivit unei vechi cosmologii budiste.
În urma căsătoriei celor doi a luat naștere insula Enoshima. Sensul legendei apariției insulei și al întregii întâmplări poate fi tălmăcit admițând, de pildă, că cele cinci capete ale dragonului erau niște cursuri de apă, adică patru afluenți mai mici pe care îi primea răul principal, iar coborârea zeiței Benzaiten din cer nu era decât căderea unui meteorit, urmată de consecințele firești unui asemenea eveniment.
Foarte repede zeița a intrat și în panteonul religiei Shinto unde, printre altele, a fost asociată kami-ului Itsukushima hime. "
Eternul feminin japonez
- Autor: Octavian Simu
- An apariție: 2011 (vezi top cărți)
- Editura: SAECULUM I.O.
- Nr. pagini: 410
- Categorie: Civilizatii Mitologie
