Azi trăim o Mioriță răsturnată, lumea, „gura de rai”, transformată într-o lume din ce în ce mai mercantilă și vanificanta, o lume a gândirii economice, cu omogenizarea, dispariția diferențelor, omogenizarea sexelor, a binelui și a râului, așa-zisul „global village”; lumea virtuală care golește realitatea, pentru a o umple în loc cu „emoții” dozate de alții, în tentativa de colectivizare și dirijare a sentimentelor și gândirii oamenilor.
Revoluția română a fost o revoluție a jertfei mioritice, a tinerilor care au opus râului piepturile goale, care a dat, ciudat rod, o societate a corupției morale: ea a fost contrapusă „colhozului global”, atât sub sensul colectivistic al colhozului comunist, cât și al aceluia omologant, după o unică măsură, al popoarelor și al valorilor.
Cine va recrea punctele cardinale, utopia paradisului mioritic? Noul Ierusalim?
Poate ca Miorița, prin forța ei spirituală, ne va reda punctele cardinale și pe noi, cei rătăciți de noi, nouă înșine.
Altfel, moartea Mioriței, cea din urmă mioara, ar fi moartea noastră a tuturor.