Icsa și Oama primesc un premiu. Bineînțeles, premiul este unul neobișnuit, pentru că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. Mulți dintre noi și-ar dori să câștige un premiu. Dar câți ar vrea să fie în pielea celor două personaje care nu-și doresc deloc premiul? Iar când legea le interzice să-l refuze, oamenii pot ajunge în situații limită.
Romanul lui Silvian Floarea constituie un spectacol. Un spectacol al vieții noastre de zi cu zi, prezentat de niște personaje cât se poate de obișnuite și în același timp teribil de ieșite din comun. Aceasta din urmă calitate le este conferită de gânduri și trăiri care la prima vedere, dincolo de poveste, o să-i pară cititorului cât se poate de familiare. Dar asta numai la prima vedere. În fond, să primești un premiu e un lucru bun, la prima vedere. Și atunci de ce fuge toată lumea de el?
Premiul
