În felul ei, mai discret sau chiar mai tăinuit, filosofia continuă să ne ghideze viețile în secolul XXI. Nu pare, dar e acolo, cu soclul tradiției cu tot, cel din zorii unei modernități care a trecut deja de 100 de ani.
Mai mult, în ultima jumătate de veac, filosofia s-a tras tot mai aproape de cabinetele care iau decizii, ca s i de singurătatea omului derutat de o lume prea complexă ș i prea variată pentru inerția simplității în care a fost el educat. « Bătrâna » filosofie a întinerit uluitor ! și-a adjudecat căile s tiinței, a vizitat principiile dreptului, a disecat limbajul s i a scormonit în biserică vie, instalându-se uneori ca un chiriaș de lux în anticamera politicii. A vorbit s i vorbes te în toate registrele – e cinică, autoritară, intuitivă, profesorală, amicală, acru logicistă sau subtil spiritualistă, după caz. Portretul pe care i-l face Andrei Marga în această panoramă cuprinde toate trăsăturile ei de până alaltăieri. și toate referințele utile celor care vor să aprofundeze o linie anume, o operă, o mare temă. Cum, din păcate pentru noi, avem un acces foarte sărăcăcios la modele recente de pe piața gândirii, un asemenea gest de « introducere » într-un câmp determinant pentru l’air du temps al deceniilor care vin are valoarea unui lanț de chei pus în mâna tinerilor s i a formatorilor lor. Pentru că la pasivul urât pe care li-l lăsăm moș tenire merită să ne străduim să adăugăm ș i câteva fire pe care să poată merge căutând ies irea din labirint, speranța, lumină.
