Pragmatismul reflexiv

    Filosofia este gândire ce căuta neîncetat temeiuri, dar nu se reduce la căutare, căci le identifică. Ea se sedimentează în răspunsuri și, deci, în construcții conceptuale. Pe de altă parte, filosofia se transmite, împreună cu istoria ei, noilor generații, dar există în măsura în care fiecare generație și-o asumă și contribuie cu noi observații și concepte la edificiul ei.
Citește tot rezumatul cărții Pragmatismul reflexiv...     Am predat istoria filosofiei contemporane, filosofia istoriei, filosofia socială și logica generală (teoria argumentării). Acestea au fost disciplinele pe care le-am avut în portofoliu pe parcursul carierei. La ele s-au adăugat, în timp, în funcție de solicitările universităților, pragmatismul american, filosofia unificării europene, religia în era globalizării, metodologia și argumentarea (Cluj-Napoca), cotitura culturală (Munchen),  criza europeană și universitatea europeană (Ierusalim), creștinismul și iudaismul (Montpellier), relativismul și consecințele sale (Viena), filosofia lui Habermas, teologia și filosofia lui Ratzinger,  metanarativii actuali (București), alternativele Europei, globalizare și geopolitică, comunicare și societate. Ca efect, scrierile mele au fost precumpănitor de exegeză filosofică și analiză a felurilor de a gândi și de a exista. Fragment: " Cum concepem societatea ? (Text scris pentru volumul de față)     Atât rezultatele de cunoaștere, cât și efectele acțiunilor din societate sunt condiționate de conceperea societății. Unele sunt rezultatele și efectele atunci când se operează cu o concepție reducționistă (de genul darwinismului sau idealismului obiectiv, economismului, tehnologismului, geografismului, institu-ționalismului sau acționismului, ca să ne oprim la concepțiile ce concurează astăzi), altele atunci când se apelează la o concepție integratoare, la rândul ei diferențiată deja în variante (teoria factorilor, teoria sistemelor, funcționalismul, « constructivismul dialectic »). Pe de altă parte, atât în dezbateri, cât și în pregătirea deciziilor ar fi profitabil ca preopinenții să-și expliciteze pre-mișele de natură analitică pe planul conceperii societății. Altfel, dezbaterile, în orice scop, dau slabe rezultate. De aceea mi-am propus ca în cele ce unnează să precizez succint baza analitică a cercetărilor mele în ceea ce privește conceperea societății.     Filosofiile sociale și sociologiile ne-au obișnuit cu considerarea « societății » drept concept de maximă cuprindere, de la care ar trebui să plece orice reflecție asupra vieții uniane în comunitate. Prin « societate » s-a înțeles ansamblul relațiilor în care intră oamenii la un moment dat, iar acest ansamblu a fost socotit ori-zontul ultim al interogațiilor și răspunsurilor. în mod tacit însă, societatea a fost gândită aici oarecum analog cu societatea modernă legată de economia politică și de statul național.     Astăzi ne afiam după schimbări adânci ale societății moderne pe ambele direcții : a schimbării economiei politice și a schimbării statului național. Aceste schimbări nu rămân fără efecte. Cel mai marcant sociolog din a doua jumătate a secolului XX, Niklas Luhmann, a propus, pe bună dreptate, ca societatea să fie integrată într-un orizont mult mai cuprinzător. Acesta este cel al « societății mondiale » (Weltgesellschaft). Unul dintre argumen-tele sale a fost acela ca și puternice unități statale din secolul XX s-au prăbușit ca urniare a repercusiunilor apartenenței inevitabile a societăților lor la o « societate mondială ». Luhmann era de acord (vezi Niklas Luhmann, Die Gesellschaft der Gesellschaft, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1998) că nu dispuneni încă de o teorie elaborată « societății mondiale », dar faptul nu ne dispensează de a o lua sistematic în considerare. Argumentul central este acela că angajam deja, ca oameni, în acțiunile noastre, orizontul acestei societăți. « Lumea nu este numai orizontul integrator al întregii trăiri cu sens, fie ea orientată spre interior, fie spre exterior, iar în timp spre înainte sau spre înapoi." Citește mai puțin...