Un alt fel de fericire

În prima zi din primăvara lui 2010, Agatha părăsește închisoarea, însă nu pe poarta principală. După trei ani petrecuți în spatele grațiilor, pedeapsa care i-a mai rămas de ispășit nu mai este atât de mare.
Citește tot rezumatul cărții Un alt fel de fericire... Atunci de ce s-a hotărât brusc să evadeze? Într-o benzinărie se împrietenește cu Milly și cele două femei pornesc într-o călătorie de-a lungul Statelor Unite. Agatha nu-i dezvăluie secretul ei, ci dimpotrivă, îi transmite bucuria sa nestăvilită de a trăi. Deși le despart douăzeci de ani, Agatha și Milly ajung să împărtășească aceleași visuri și aceeași credință în iubire. Până unde suntem dispuși să mergem în căutarea fericirii? și la ce nu trebuie să renunțăm niciodată? Marc Levy este cel mai citit autor francez contemporan. Cărțile lui sunt traduse în 47 de limbi, regăsindu-se pe majoritatea listelor de bestseller din țările în care este publicat. Născut în 1961, la Paris, Marc Levy a avut parte de un parcurs profesional fascinant: a fost mai întâi voluntar la Crucea Roșie, apoi antreprenor în SUA, după care a fondat una dintre cele mai importante companii de arhitectură din Franța. Cariera sa de scriitor a demarat cu maximum de succes în anul 2000, când a publicat romanul și dacă e adevărat…, vândut în întreaga lume în milioane de exemplare și ecranizat de Steven Spielberg (2005).      Fragment din romanul "Un alt fel de fericire" de Marc Levy:     “Un tren de marfă sosea în depărtare, înaintând pe calea ferată care străbătea câmpia. Milly estimă timpul de care avea nevoie ca să se intersecteze cu șoseaua lor și aruncă o privire în oglinda retrovizoare. Fordul se apropia.     — E poate un tip care vrea să păcălească radarul.     — Cum adică?     — E o tehnică pentru zăpăcit polițiștii pitiți pe drumurile laterale, care te iau la ochi din mașina lor cu un radar mobil. Când dai peste un fraier care circulă peste viteza legală, te ții scai de el. Cel care deschide calea e prins cu ocaua mică, cel care îl urmează scăpă cu fața curată.     — Că veni vorba de scăpat, văd un tren care se-apropie vertiginos, încetinește și n-o fă pe tâmpită, n-o să avem timp să trecem.     Milly se supuse și ridică piciorul de pe accelerație. Agatha se uită la Fordul care se făcea din ce în ce mai mare în oglindă.     Mecanicul locomotivei care tractă un convoi interminabil acționa sirena în timp ce se apropia de trecerea la nivel lipsită de bariere. Instalația de semnalizare începu să clipească, lumina ei intermitentă fiind însoțită de sunetul unui clopoțel.     Milly întoarse rapid capul spre Agatha și strigă:     — Închide ochii!     Apăsă cu toată greutatea corpului pe pedala de accelerație, iar motorul Oldsmobilului, urlând, dădu tot ce-avea mai bun. Acul țâșni la celălalt capăt al vitezometrului. Mașina se apropia de sine, dacă avea să le traverse cu aceeași viteză, urma să rămână fără osii. Văzând că un nor de praf se ridică în fața lui, Tom înțelese pe dată că i se trăgea clapa. Acceleră, depăși Oldsmobilul și trecu calea ferată. Dar, chiar înainte să o traverseze, Milly calcă frână până la podea, trase de volan și apăsă din nou pe accelerație, silind mașina să pornească în lateral ca s-o aducă pe axul drumului paralel cu șinele.     Când se năpusti mărfarul care o despărțea acum de Ford, se opri ca să bage în marșarier, dădu cu spatele până la șosea și o porni în goană spre Woodward.     — Doar atât, jos pălăria! gâfâi Agatha.     Dar Milly n-avea vreme să se bucure de compliment, privirea i se plimba de la parbriz la oglinda retrovizoare; până când trecea trenul, urmăritorul nu le putea vedea. La prima intersecție, o apucă spre sud, apoi, la următoarea, spre vest, depăși un convoi de camioane și se îndreptă spre dealuri.     — Cred că l-am păcălit, spuse ea.     — Cred mai ales că ești nebună de legat. Dar nu e un reproș, dimpotrivă.” Citește mai puțin...