Forta Binelui - Viziunea lui Dalai Lama pentru lumea de azi

În discursul lui Dalai Lama, argumentele științei susțin îndemnurile religiei – semn al unei gândiri logice și umaniste. Vom găsi în aceste pagini câteva dintre poveștile reale ale unor oameni care au pus în practică ideile susținute de el, ca rezultat îmbunătățind viața altora și, în plus, dobândind pentru ei înșiși o sănătate fizică și mentală mai bună.
Citește tot rezumatul cărții Forta Binelui - Viziunea lui Dalai Lama pentru lumea de azi... Căci, așa cum ne spune Dălăi Lama, ”să iubești e chiar mai important decât să fii iubit”. Daniel Goleman prezintă aici ceea ce am putea numi ”știința compasiunii” și demonstrează cum aceasta are puterea: - Să anihileze corupția, acordurile politice secrete și prejudecățile. - Să vindece ecosistemele care susțin viața pe planetă. - Să elimine inechitatea socială, prin transparență și responsabilitate. -Să înlocuiască peste tot în lume violentă cu dialogul. - Să promoveze ideea că toți oamenii sunt egali și pot colabora pentru binele comun. - Să determine firmele care au ca scop profitul să devină responsabile social și ecologic. - Să introducă în școli discipline care educă empatia, stăpânirea de sine și etica. Forța binelui adună laolaltă oameni care cred în puterea compasiunii, fie că sunt creștini ori musulmani, fie că sunt budiști ori au alte credințe. În slujba binelui acționează și oameni care nu au o anumită religie, dar cred în puterea rațiunii și în dovezile științifice care arată cum și de ce societatea materialistă și globalizată de azi trebuie să-și schimbe modul de viață. Rolul omului pe Pământ nu e acela de a consuma toate resursele planetei și de a distruge ceea ce n-a consumat. Ci de a lăsa copiilor săi o lume mai bună decât a primit. Fragment din carte: "În numeroasele sale vizite în Occident, Dălai Lama s-a întâlnit deseori cu britanicul David Bohm, eminentul specialist în fizica cuantică, și cu omologul acestuia, germanul Carl Friedrich von Weizsacker. De asemenea, cu Wolf Singer, care a efectuat mulți ani cercetări asupra creierului, la Institutul Max Planck din Germania. Epistemologul Karl Popper i-a explicat „teoria falsificării", conform căreia ipotezele științifice ar trebui formulate astfel încât ele să poată fi ori dovedite false, ori susținute de noi teste — o caracteristică pe care Dălai Lama o admiră în abordarea empirică. Și continuă să se întâlnească cu Paul Ekman. Versat în dezbateri, Dălai Lama adora să se dueleze cu astfel de oameni de știință mături — în special cu cei pe care îi cunoaște bine — pe care adesea îi considera „mai receptivi și mai obiectivi decât oamenii religioși". „Știința nu se bazează pe diferențele de credință sau naționalitate, spunea Dălai Lama. Descopăr printre oamenii de știință un internaționalism adevărat." El vede în această atitudine de imparțialitate o altă forță a științei. Pe de altă parte, în timp ce este remarcabil de deschis la metode științifice și opinii, Dălai Lama nu este dispus să renunțe la perspectiva lui religioasă, pentru a-i face loc unei credințe oarbe în știință. Dălai Lama vede știința doar ca pe o modalitate de a înțelege realitatea, îngrădită de propriile ei presupuneri și metodologii mai mult decât orice altă formă de cunoaștere. Știința cunoaște bine unele aspecte ale realității, dar nu întregul. „Oamenii de știință înșiși au emoții care creează probleme", afirmă el. „Dacă primim din partea științei descoperiri folositoare despre cum să construim o fericire mai mare și cum să atenuăm emoțiile distructive, acest lucru este mai convingător — și va fi și un beneficiu de imagine pentru oamenii de știință!" Iată una dintre cele mai incitante declarații ale lui Dalai Lama: ceea ce în mod obișnuit noi luăm drept „știința psihologică" nu este altceva decât nivelul de „grădiniță" când vine vorba de cartografierea minții. Psihologia modernă, spune Dălăi Lama, „trebuie să cunoască mai mult, în special, metodele care luptă împotriva emoțiilor distructive". Deși această opinie poate să nu aibă sens pentru colegii mei, pentru mine are, dacă punem față în fața psihologia indiană antică și psihologia modernă cu privire la problema atenuării forței acelor emoții distructive, precum și cultivarea celor pozitive, precum stăpânirea de sine și compasiunea. " Citește mai puțin...