"De ne va vedea Dumnezeu că ascultam cu mare luare aminte cuvântul Lui și că nu facem de ocară, din pricina vitregiei vremurilor, înțelepciunea noastră, ne va veni de îndată în ajutor (II,3).
Acest statornic adevăr al vieții și experienței creștine îl arată Sfântul Ioan Gură de Aur în cele XXI de Omilii care urmează, numite "la statui". Prilejul rostirii acestor nestemate ale propovăduirii bisericești a fost starea de înfricoșată așteptare a pedepsei împărătești, în sânul obștii creștine din Antiohia, după ce unii dărâmaseră statuile împăratului Teodosie cel Mare și ale membrilor familiei imperiale. Răzmerița aceasta, pricinuită de impunerea de noi taxe, pusese Antiohia - unde "întâia oară, ucenicii s-au numit creștini" (Fapte 11, 26) - în situația de a fi adus împăratului o ofensă de neiertat, căci statuile lui erau semnul văzut al autorității sale în fiecare colț al imperiului. Pentru o asemenea înfruntare a puterii și demnității împărătești, pedeapsa era una singură - nimicirea cetății răzvrătite...din Precuvântare
