Cartea mărturisitorilor. Pentru o istorie a învrednicirii românești Pilde de vrednicie creștină și românească, încălziți fiecare - ca să-I parafrazez pe lorga - de o idee căreia i se închinaseră întregi, n-au ezitat să se măsoare eroic cu vremurile pentru ce au crezut ei sfînt și mare. Au ajuns astfel, fiecare în felul său, dar toți în strălumină "Duhului Care suflă unde vrea", conștiințele noastre mai bune (cum zicea Noica despre Eminescu), certificatul nostru de învrednicire istorică dinaintea lumii și dinaintea lui Dumnezeu. [...] Așa cum despre scriitorii realiști ruși din secolul al XIX-lea s-a putut spune că se trag toți din Mantaua lui Gogol, tot așa despre memorialiștii români ai temnițelor comuniste din secolul XX s-ar putea spune că se trag toți din Piteștiul lui Dumitru Bacu (1923-1997). Ceea ce aduce nou experiența închisorilor din România subjugată de U.R.S.S., în domeniul crimei - ceea ce oamenii nu cred că posibil -, este împingerea ei dincolo de limitele biologice. Trecerea ei pe alte coordonate decât cele de pînă acum. Folosită cu sînge rece și cinism, cu sadism poate neîntîlnit, ea fintește nu trupul, ci sufletul. - Dumitru Bacu
