Iulie 1949, O femeie stă întinsă pe iarbă, în fața unei case de vacanță din Vasterbtten. Citește, aproape dezbrăcată, o carte a scriitorului astăzi aproape uitat Bernhard Nordh. Un tânăr trece, observă cartea și femeia. Despre scena de pe podeaua de lemn fără noduri – el cincisprezece ani, ea cincizeci și unu – s-a vorbit mult deja. Niciodată o podea de lemn dintr-un roman n-a stârnit atâta interes mediatic, și asta nu depinde numai de dragostea pentru literatură. Cartea parabolelor este o mare aventură lectorială. E un joc serios, în care autorul se plimba prin romanele sale anterioare și prin propria sa biografie: povestea dintre femeie și băiat se dezvoltă într-unul dintre textele cele mai frumoase pe care Enquist le-a scris vreodată, o scrisoare de la cineva care încă trăiește către cineva care a murit. (Svenska Dagblade)
