Una dintre cele mai citite opere din literatura japoneză Acum o mie de ani, într-o lume care, în multe sensuri, era foarte diferită de a noastră, o doamnă de la curtea imperială a Japoniei s-a așezat în fața unor foi de hîrtie și a început să scrie extraordinară opera numită mai tîrziu Makura no soshi. A scris despre lumea ei, lumea intimă a curții, redată sub forma unor liste, amintiri și anecdote, gînduri și păreri personale legate de cele mai diverse teme. Deși nu poate fi încadrată într-un gen anume, Cartea pernei este, alături de celebra Genji monogatari, una dintre cele mai citite opere din literatura japoneză, o combinație de jurnal, eseu, poezii, descrieri pline de culoare și observații plastice, într-un stil dinamic, spontan, lipsit de sentimentalismul romantic caracteristic perioadei și, tocmai de aceea, surprinzător de modern. „Am scris în cartea asta lucruri pe care le-am văzut cu ochii mei și la care m-am gîndit, în ceasurile lungi de răgaz petrecute acasă, fără să-mi treacă vreodată prin minte că le vor citi și alții. Temîndu-mă că nu cumva vreunele dintre însemnările mele mai nechibzuite să li se pară unora prea îndrăznețe și supărătoare, am făcut tot ce mi-a stat în putință să le țin ascunse, dar socotelile mele nu prea s-au potrivit și uite că totul a ieșit la iveală.” (Sei Shonagon)
Cartea Pernei
