Emil Lungeanu se exercită cu strălucire în toate genurile literare. Este un prozator ingenios, un poet mai puțin asiduu, dar mult deasupra statutului de amator, un dramaturg cu portofoliu semnificativ, nedreptățit de teatre ca noi toți, și un critic prezent pretutindeni, mai ales cu cronici de întâmpinare, generoase dar precise și dovedind o mare erudiție, etalată în treacăt, fără emfază. Dacă adăugăm la acestea traducerile, inclusiv cele din Shakespeare, a cărui existență a pus-o însă la îndoială într-o memorabilă carte - Fantomă Shakespeare, cu care rămân totuși în divergență - avem portretul unui autor de tip renascentist. La trăsăturile bine marcate ale acestui portret se adaugă firea deschisă și umorul ce fac din Emil Lungeanu o prezență deosebit de agreabilă. Altminteri scriitura lui este ca autorul: destinsă, lipsită de morgă, însă doldora de prețioase și variate cunoștințe. Fiecare volum al lui Emil Lungeanu merită sărbătorit, iar acesta parcă mai presus decât altele. - Horia Gârbea Romanul că deja vu. Ce a mai evoluat și poșta în aste cinci veacuri trecute de la Scișoarea lui Neacșu din Câmpulung!... Astăzi, după precedente precum Scrisorile lui Eminescu ori Scrisorile de la Snagov ale lui Dan Cristea, ori de câte ori auzi câte un nou titlu anunțînd !scrisori”, poți fi aproape sigur că dincolo de acel gard te așteaptă un leopard.
