Carticica lui Bob, un motan cu scoala vietii

Il consider pe Bob o sursă de inspirație. Uneori, e de ajuns să mă așez și să-l privesc ca mintea mea să înceapă să gîndească. Sînt fascinat de felul în care se poartă, de felul în care interacționează cu lumea și reacționează în diferite împrejurări. Chiar și de stilul în care-și trăiește fiecare zi. Traiul împreună cu el mi‑a deschis foarte bine ochii. Mi‑a dat mult de gîndit. De zece ani sau mai bine e, cu adevărat, un soi de guru pentru mine. Cartea asta reprezintă o colecție de observații și experiențe trăite în timpul petrecut cu Bob. Un ghid al motanului descurcăreț, dacă vreți. Sper să vă ajute la fel de mult cît m‑a ajutat pe mine. - (James Bowen Traducere din limba engleză de Ioana Georgescu Vîrsta recomandată 10+   Fragment din cartea "Cărticica lui Bob, un motan cu școala vieții", de James Bowen "Cu toții avem nevoie de spațiu Cu cât încep să-l cunosc mai bine pe Bob - și stilul lui pisicesc cu atât îmi dau seama mai bine că nu suntem chiar atât de diferiți, până la urmă. Și, odată ce am realizat asta, am început să înțeleg și ce anume l-ar face să se simtă acasă. De exemplu, auzisem că pisicile sunt foarte teritoriale. Își folosesc glandele de miros de pe labe și gherute ca să-și lase mirosul pe oriunde trec. Din motivul acesta se freacă de mobilă și-și ascut ghearele pe ea - și pe noi, s-ar părea. Așa se asigură că locul respectiv e unul "sigur". Cu ceva timp în urmă îl convinsesem pe Bob să renunțe la asta împingându-1 ușor când se apucă să tragă cu ghearele de un scaun vechi pe care-l aveam într-un colț. Mi-a picat fișa abia când m-a vizitat un prieten cu câinele lui, un labrador negru. Când a dat cu ochii de câine, Bob și-a arcuit spinarea, a început să scuipe și s-a retras într-un colț, unde era în siguranță. Câinele l-a lătrat de vreo două ori, dar s-a liniștit repede. Bob îl privea ca un uliu. În clipa în care câinele a ieșit pe ușă, s-a apucat de treabă, a umblat prin toată casa frecându-se și zgâriind toate lucrurile. "Își revendică teritoriul", mi-am spus. Tuturor ne place să aveam locul nostru. "