În Cartierul fără Soare, copilăria se desfășura între blocuri și lanul de grâu care ținea loc de graniță. Dincolo de el se aflau orașul, fluviul, vapoarele și promisiunea acelui „departe”. Dincoace, zilele se adunau printre scări de bloc, piețe, cazane aprinse, mame obosite, tați alcoolici și copii crescuți în stradă. Construit din fragmente de memorie, cruzime, umor și tandrețe, Cartierul fără Soare este romanul unei lumi închise și al prieteniilor care supraviețuiesc chiar și atunci când totul în jur se destramă.
