Prezentul volum reunește cronici de carte și eseuri publicate în presa culturală în intervalul 2008-2015, în revistele Dilema veche, Dilematecă și Orizont. Originalitatea abordării constă într-o perspectivă ce îmbină critică și teoria literară cu elemente de istorie culturală și eseu. Textele discutate, precum și temele implicate, conectează literatura și cultura modernă unei sensibilități contemporane. Volumul interesează atât un public specializat, preocupat de cercetări în domeniul literaturii universale, cât și un public mai larg, interesat de literatură ca parte integrantă din viața culturală. Componenta eseistică a abordării e un element important în accesibilitatea lecturii, astfel încât volumul poate răspunde exigențelor unui public divers. Din Cuprins: ◊ Amintiri despre țara de bestii ◊ Frontul foștilor amanți ◊ De la Columbus la Nemesis ◊ Câteva clipe cu madam Delca ◊ Love, Virginia ◊ Un anotimp în infernul lui Miller ◊ Toamna senină a doamnei Ralian ◊ American Beauty Fragment: „Interesul lui Mircea Cărtărescu pentru poeții rock s-a concretizat (încă odată, după traducerile din Leonard Cohen) într-o întâlnire-eveniment: aceea dintre limba română și versurile unui dintre cei mai influenți și extravaganți cântautori dintotdeauna, Bob Dylan. Volumul Bob Dylan. Suflare în vânt. 100 de poeme traduse de Mircea Cărtărescu* este o antologie ce cuprinde versuri compuse pentru muzică (lyrics) între 1962 și 2001, precedată de prefața traducătorului. În mod cert, apariția acestui volum răspunde unei nevoi mai complexe decât simpla transpunere în limba română a unor texte devenite celebre prin muzică. Versurile au o altă sonoritate în cântec, dar, odată izolate de acesta, își reechilibrează sensul dimensiune nouă, sporindu-și misterul. Așadar, cum suna Dylan în românește? Tradus de un poet ce-i cunoaște atât de bine muzică, și ea parte din descoperirea unui adevărat „continent poetic" al culturii rock, Dylan pare trecut prin metamorfoza unui contact prin care textele sale devin, într-un anume sens, și ale lui Mircea Cărtărescu. Jocul traducerii ascunde, undeva la suprafață, un joc poetic dinamic și generos ce-i reunește pe cei doi poeți într-o singură voce. Dubla calitate a traducătorului îl ajută să modeleze, cu un simț fantastic, ritmuri și forme ce păstrează sensul original, dar se adaptează perfect limbii române. Fără îndoială, unele texte sunt mai dificil de tradus decât altele, intenția de a susține rima fiind un efort de care un traducător obișnuit ar fi poate mai puțin capabil. Fiecare dintre cele o sută de poeme e, în sine, o aventură pe un teren incert, date fiind structurile metaforice create într-o deplină libertate, dintr-un material lingvistic proaspăt și neconvențional. Unul dintre cele mai celebre imnuri ale libertății, Vremurile sunt în schimbare (The Times They Are A'Changin'), își păstrează intacta sonoritatea profetică: „Scriitori și voi, critici/ Ce cu pană munciți/ Vegheați, căci o altă/ Șansă n-o să primiți/ Roata încă se-nvârte/ Prea curând nu vorbiți/ Căci nu se știe ce nume răsare/ Obscurii de ieri sunt azi cei vestiți/ Căci vremurile sunt în schimbare".”
