La aproape treizeci și șase de ani, Chiară are tot ce-i trebuie ca să fie fericită: un soț perfect, o rubrică într-un săptămânal la modă, mai multe bestselleruri. Pe scurt, o viață de vis, până în ziua în care... pierde totul: adio soț (infidel și imatur), rubrică la revista, romane și certitudini. Ca s-o ajute să renunțe la gândurile sumbre, terapeuța ei îi propune un mic joc. Ce-ar fi dacă în fiecare zi, vreme de o lună, ar face, timp de zece minute, ceva complet nou? Ceva inofensiv sau ușor nebunesc. Alături de prietenii ei – Rodrigo, Gianpietro și tânărul Ato –, Chiara e de acord să accepte provocarea și să-și înregistreze experiența într-un jurnal. Și dacă din acest mare salt în necunoscut va ieși la iveală o nouă viață? Acest roman nu seamănă deloc cu altele. E un fel de lampă a lui Aladin, un obiect oarecum magic! - Vanity Fair Fragment din cartea "Caruselul iubirii" de Chiară Gamberale: "„Din cauza unui șir de năpaste” mi se pare o explicație mai mult decât suficientă. Cu toate astea... - Iubire, în Citta dei Răgazzi am cunoscut un băiat. E special, crede-mă. A trecut printr-o grămadă de probleme incredibile, și cu toate astea parcă răspândește lumina în jur. Are un fel de eleganță a sufletului. - Devii poetă, Magoo? Îți vei încheia rubrica de săptămâna viitoare cu o frază de genul: „Frumusețea se poate naște din bube, mucegaiuri și noroi”? Nu-mi mai amintesc de ce ne certaserăm în dimineața aia și de ce el mai simțea încă nevoia să mi-o plătească. - Vorbesc serios, iubire. Îl cheamă Ato. Singurul lucru frumos din casa asta nouă este că are o cameră și o baie în plus față de cea din Vicarello. Ce-ar fi să-l primim la noi în weekend? - Hai, Magoo. Noi nu reușim nici să avem grijă de noi doi, cu atât mai puțin de un băiețaș. - E adevărat, dar nu-ți cer să facem un copil sau să adoptăm unul. Ato cred că are mai mult de un metru optzeci, e major și vaccinat. Sâmbătă și duminică adunările, activitățile sportive și toate celelalte se întrerup în Citta dei Răgazzi. Îl putem ajuta să învețe - e înscris în anul al treilea la contabilitate și nu se descurcă prea bine la algebră și la italiană. Și, în plus, școala lui e la patru stații de metrou de aici. Am putea nu să jucăm rolul de mamă și tată, evident, dar, cine știe, poate de frați mai mari? Și dacă funcționează am putea deveni un fel de filială pentru Citta dei Răgazzi. Mi se părea o modalitate ca oricare alta de a putea trece la acel „noi". Soțul Meu nu era de acord: - Problemele în cuplu nu se rezolvă dacă rezolvi problemele altuia. Doar se adaugă și problemele lui peste cele ale cuplului."
