Casa de la Riverton

Roman cinematografic în spiritul marilor producții Gosford Park și Rămășițele zilei, "Casa de la Riverton" reînvie saga engleză de la începutul secolului XX. La Riverton, în 1924, un garden party reunește crema societății tinere. În vreme ce muzica de dans însuflețește spiritele, explozia unui glonț răsună în noapte: poetul Robbie Hunter își pune capăt zilelor, iar drama lui va schimba pentru totdeauna viața familiei Hartford. Până și Grace, menajera, părăsește domeniul de la Riverton, încercând să tragă cortina peste tragică întâmplare. Dar trecutul reînvie după șaptezeci și cinci de ani, când o tânără regizoare reia filmul evenimentelor. Grace, singurul martor în viață al acelei epoci apuse, încearcă să refacă din frânturi de amintiri viața din casa de la Riverton. În fața ochilor ni se dezvăluie o lume aparte: ne plimbam prin saloanele vechii aristocrații engleze interbelice, luăm parte la bucuriile, dramele și pasiunile ei, și aflăm secretele rămase atâta vreme nemărturisite. O veritabilă sagă de familie împletită din povești tulburătoare și o meditație profundă asupra destinului uman.      Fragment din volumul "Casa de la Riverton" de Kate Morton:     “Uitasem cât de întunecoasă era sala servitorilor de la Riverton. Cât de joase erau grinzile tavanului și cât de reci podelele. Uitasem și cum sufla vântul rece de iarnă prin vatra șemineului, fluierând prin mortarul sfărâmicios al pereților de piatră. Nu ca în casa de la numărul șaptesprezece, unde erau instalate cele mai moderne sisteme de izolare și încălzire.     — Biata de tine! a exclamat doamna Townsend, trăgându-mă spre ea și strivindu-mi capul între sânii ei încinși de foc. (Ce păcat că nu s-a putut bucura nici un copil de binecuvântarea lor. Dar așa era pe vremurile acelea, și mama văzuse pe pielea ei: familia era primul lucru pe care trebuia să îl sacrifice orice servitor.) Haide, vino și stai jos. Nancy, adu-i tu o ceașcă de ceai.     — Dar Katie unde e? am întrebat surprinsă.     Ei s-au uitat unii la alții.     — Dar ce s-a întâmplat? Sper că nu ceva îngrozitor, altfel mi-ar fi spus Alfred...     — S-a dus să se mărite, ce crezi? a pufnit Nancy, înainte de a se repezi în bucătărie.     Am rămas cu gura căscată.     — Cu un tip din nord, care lucrează la mînă, a început pe nerăsuflate doamna Townsend, cu voce joasă. L-a cunoscut în sat, când cică se dusese să facă niște cumpărături pentru mine, fraieră! S-a întâmplat atât de repede! Și să nu te mire faptul că este și un micuț pe drum!     Și-a netezit șorțul, mulțumită de efectul pe care această veste l-a avut asupra mea, apoi a aruncat o privire spre bucătărie.     — Dar să nu pomenești de asta în fața lui Nancy, e verde de supărare, oricât ar zice că nu-i păsă.     Am dat din cap înmărmurită. Micuța Katie măritată și cu un copil pe drum?     Și-n timp ce încercam să mă obișnuiesc cu vestea asta uimitoare, doamna Townsend continuă să se agite, insistând să mă așez cât mai aproape de foc, fiindcă eram prea palidă sau prea slabă și aveam nevoie de niște prăjitura de-a ei, să mă pun pe picioare. Când s-a făcut nevăzută să-mi aducă o farfurie, am simțit cum ochii tuturor erau antintiți asupra mea. Așa că mi-am luat gândul de la Katie și am întrebat cum mai mergeau lucrurile la Riverton.     Toți au amuțit, aruncându-și priviri furișe, iar în cele din urmă, domnul Hamilton a spus:     — Să știi, micuța Grâce, că lucrurile nu mai sunt chiar așa cum le știi tu.”