În timp ce se antrenează pentru o cursă de mountain bike, Mark Lewis, elev în ultimul an de liceu, vede o fată misterioasă, îmbrăcată în niște haine ciudate, stând în picioare în spatele unei cascade în pădurea din Raleigh, un oraș din Carolina de Nord. Când fata face o remarcă despre mașinăria ciudată pe care merge el, Mark se gândește că nu e în regulă ceva cu ea. Iar când Susanna pretinde că este o servitoare-ucenică din anul 1796, băiatul e aproape sigur că e nebună. Și totuși vrea să afle mai multe despre ea. Mark începe o relație „la distanță“ cu Susanna prin bariera strălucitoare – și capricioasă – a Cascadei Șoaptelor. Curios să afle cât mai multe despre perioada în care trăiește ea și despre viața ei plină de violență, Mark se apucă de cercetări istorice – dar cunoașterea poate fi periculoasă. Curând, el trebuie să facă o alegere dificilă – să riște să schimbe istoria sau să o condamne pe față iubită la o viață de chin. Fragment din romanul "Cascada șoaptelor" de Elizabeth Langston: „Susanna iese peste un minut și aleargă spre pădure, aruncând deseori câte o privire peste umăr. Se oprește la liziera pădurii și scrutează tufișurile. — Mark? — Aici sunt, îi spun din locul în care mă găsesc, la câțiva pași de cărare. Rămâne nemișcată ca o statuie până ce dă cu ochii de mine. — N-ar fi trebuit să vii. — Dacă n-ai venit tu la cascadă, am venit eu la tine. — Nu mai am voie să plec din curte până ce mi se termină contractul. — De asta sunt aici, ca să schimb lucrurile. Întind brațele spre ea. Vino încoace. Ne întâlnim la jumătatea distanței. O strâng în brațe cu putere, savurând apropierea. Îngrijorarea din ultimele zile începe să se evapore. E în viață și pare sănătoasă și am de gând să fac astfel încât să rămână așa. — Mark? Nu pot să respir. Râde și icnește în același timp. — O, scuze. Slăbesc strânsoarea. Mă bucur așa mult că ești bine. S-a purtat urât cu tine domnul Pratt? — Îngrozitor. Pe față îi trece o umbră, ca de animal hăituit. Dacă ne prinde împreună..., lasă ea fraza neterminată. — Îmi asum riscul. Se uită peste umăr, neliniștită, și vocea i se înăsprește. — Acum trebuie să pleci. Te rog. Stăpânul te va bate dacă te găsește aici. — Aș vrea s-o văd și pe-asta. Avertismentul ei mă readuce totuși cu picioarele pe pământ. Trebuie să mă concentrez pe misiunea pe care mi-am asumat-o, aceea de a o scoate de aici. — Susanna, ești în pericol. — Cum adică? Încerc să-i dau vestea cât mai blând cu putință. — Domnul Pratt se pregătește să te bată rău de tot. Vreau să vii în lumea mea. — Mi-ai mai cerut asta o dată și te-am refuzat. Nu m-am răzgândit. Se răsucește și se uită către curte. Trei fetițe dau buzna pe pajiște, dansând și chicotind. — Du-te acum, înainte ca Deborah să dea alarma. — Domnul Pratt o să te înlocuiască. — Ce? — Peste șapte săptămâni, stăpânul tău va semna contractul pentru o nouă servitoare. Încremenește. — Nu e adevărat. — Ba da. Scot din buzunar o copie a contractului de ucenicie al lui Joan. Îmi smulge foaia din mână și ochii i se îngustează. — O angajează ca fata în casă? — Da. Joan îți va lua locul pe întâi septembrie.”
