Veni si Dorina. Dar tocmai catre sfarsit, cand parintele staret isi punea ochelarii sa cante insusi imnul de lauda al Nascatoarei de Dumnezeu. E trista si palida la fata. N-a dormit bine. A avut, probabil, si vise urate. Si-a facut cateva cruci pripite si s-a asezat smerita, aproape posaca, intr-un colt din stanga. Priveste in dusumea si refuza sa cugete. Abia peste cateva minute, cand glasul unduios al arhimandritului urca in varful scarii, salta capul si privi lung la venerabilul batran care interpreteaza cu fidelitate muzica greco-turca a lui Macarie Ieromonahul. O matusa care se caznea sa aprinda o lumanare in sfesnicul de la iconostas, ii aminti ca si ea avea acest obicei crestinesc – cand era fetita si mergea la biserica in tovarasia bunichii. Dar fiind - pe de o parte sfioasa, pe de alta intr-o stare sufleteasca opusa celei a lui Lita Soare, sacrifica numai doi lei pentru doua lumanarele. Una e cand castigi, alta cand te paraseste norocul...
