Cazul Magheru

    Unul dintre cele mai reușite romane ale lui Mihail Drumeș, Cazul Magheru este povestea pasionantă a tânărului Ilarie, un intelectual sensibil și precoce, pasionat de psihologie și de pian care, după moartea devastatoare a iubitei sale, se decide să devină medic. Visul lui este să-și definitiveze studiile în India, dar pentru asta ar avea nevoie de o grămadă de bani. De unde îi va procura și oare cu ce preț?      Fragment din romanul "Cazul Magheru" de Mihail Drumeș:       “Mircea Radulian atât aștepta. Se ridică anevoie, calculat, arătând tuturor ochilor din sala făptura lui zveltă și elegantă. Înainte de a începe, plimba asupra auditoriului priviri galeșe, cărora le adaugă drept condiment un surâs fin, abia perceptibil, semnul de prim contact cu sufletul sălii. Apoi, glasul său baritonal, cu inflexiuni atât de plăcute, revarsa fonia ca o ploaie de undițe savant dirijată de gesturi, dar mai ales de puterea cuvântului, ca să prindă în plasă cât mai mulți auditori și mai cu seamă jurați, căci aceștia din urmă erau peștișorii pe care avea nevoie să-i capteze.     - Onorată Curte, domnilor jurați, doamnelor și domnilor, ați ascultați îngroziți în ședința de ieri rechizitoriul domnului procuror. V-ați dat o dată mai mult seama de ceea ce poate face cuvântul încăput pe mâini stângace. Cuvântul inspirat al scriitorilor ne înalță spiritul, cuvântul dragostei ne aduce fericirea, cuvântul Creatorului dă viața oamenilor, cuvântul avocatului apără de nedreptate, smulge dreptatea răpită. Numai cuvântul unui procuror denigrează, acuză, înjosește. De ce afirm așa ceva? Pentru că din concluzia domnului procuror reiese clar că avem pe banca acuzării nu o ființă umană, ci pur și simplu o plămadă monstruoasă a naturii pe care trebuie s-o extirpăm sau s-o izolăm, pentru a nu primejdui organismul social de molipsire. Trebuie să recunoaștem că domnul reprezentant al ministerului public a sărit dincolo de cal, deși călăria e un sport pe care nu-l practică în orele libere. Din tolbă de unde domnia sa crede că a scos de urechi un asasin abject, foarte potrivit pentru necesitățile profesiunii, se întâmplă ca în acest așa-zis asasin să fie tocmai unul dintre cele mai alese exemplare cu care societatea noastră se mândrește, întrucât prezența acestuia e indispensabilă pentru purificarea și înălțarea ei morală.     În sala – rumoare. Șoaptele se plimbau de la o ureche la alta. Curios! Un avocat vorbind de purificare morală dă ca exemplu un acuzat de tâlhărie și omor? Nu zău, e prea de tot!”