Maica Trifilia, s-a inapoiat dupa treizeci si sase de ceasuri, obosita, flamanda, cu pantofii scalciati, si cu imbracamintea murdara si sfasiata de maracini... Ratacise tot timpul prin padure, caindu-se de fapta sa si rugand pe Dumnezeu s-o ierte si s-o fereasca de aci inainte sa mai faca glume care sa puna o lume in picioare si sa pagubeasca manastirii. Calugaritele si surorile au intampinat-o cu bucurie mare, caci in timpul cat lipsise ii dusesera grija si facusera rugaciuni pentru soarta ei. A iertat-o si maica stareta, a iertat-o si parintele duhovnic. Cainta ce i se citea pe fata era ea insasi o pedeapsa si o ispasire. Iar sfanta mitropolie ii lasase soarta la judecata celor din fruntea manastirii. Maica Epraxia insa, a fost osandita pentru indemnare la razmerita, sa se inchine de sase sute de ori in mijlocul bisericii si tot de atatea ori sa zica "rugaciunea mintii". Adica: "Iisuse, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa si ma mantuieste".
