Ion Minulescu s-a născut pe 7 ianuarie 1881 la București. Își petrece copilăria la Slatina. După ce urmează cursurile școlii primare și liceului la Pitești, pleacă în 1900 la Paris pentru a urma Dreptul. Acolo cunoaște mai mulți poeți simboliști și curând renunță la studii. Se întoarce în țară, iar în 1906 publică în revista „Viața literară și artistica” poezii reunite ulterior în Romanțe pentru mai târziu. În 1912 scoate revista „Insula”, în jurul căreia se vor strânge George Bacovia, Claudia Millian, Eugeniu Ștefănescu-Est, Adrian Maniu, Mihail Cruceanu. În 1927 apare volumul de versuri "Spovedanii", publicat în colecția „Manuscriptum”. În 1928, Ion Minulescu publică romanul autobiografic "Corigent la limba română", unde prezintă perioada anilor de liceu, prima dragoste și corigentă la limba română. În 1931 apare romanul satiric "Bărbierul regelui Midas sau Voluptatea adevărului", iar în 1936 apare "Nu sunt ce par a fi", volum care adună poeziile din ultimii ani. Până la finalul vieții, Ion Minulescu mai publică în 1943 culegerea de nuvele "Cine-i autorul acestui roman senzațional?".
