• Johannes Brahms - Sonata op. 120 nr. 2 Mi bemol major pentru viola și pian
1. Allegro amabile
2. Allegro appassionato - Sostenuto - Tempo I
3. Andante con moto - Allegro - Piu tranquillo
• Wilhelm Georg Berger - Sonată quasi una fantasia pentru viola și pian op.3
1. Fluente
2. Grave, funebre
3. Allegro agitato - Scherzando - Presto
• Franz Schubert - Sonată Arpeggione pentru violoncel și pian
1. Allegro moderato
2. Adagio
3. Alegretto
Fausta Dimulescu - pian • Leona Varvarichi - viola • Ștefan Neagoe - violoncel
Muzica acestui disc dorește să surprindă trei ipostaze a ceea ce la origine s-a numit SUONARE. Crezul nostru este că SONATA reprezintă și definește cu generozitate muzică europeană cultă pe dimensiunea sa instrumentală. Dimensiunea temporală a muzicii europene oferă un parcurs evolutiv de netăgăduit pentru ceea ce înseamnă azi SONATA. Dintru început termenul suonare definea muzica instrumentală spre a se diferenția de muzică vocală definită prin cântare. De aici pleacă metamorfoză pentru ceea ce numim sonată. Acest gen eminamente instrumental a cunoscut o evoluție complexă; chiar și în prezent compozitorii ne mai oferă sonate din când în când. Alăturarea Brahms, Berger, Schubert aduce formula de duo instrumental: viola-pian sau violoncel-pian.
Sonată Op.120 nr. 2 pentru viola și pian de Johannes Brahms ne transpune în epoca romantică, epoca în care sentimentele și trăirile umane se află în centrul preocupărilor artistice; se rostește iubirea, melancolia, pacea sufletească.
Sonată Quasi Una Fantasia pentru viola și pian de Wilhelm Georg Berger aparține muzicii secolului XX. Discursul muzical ne propune o largă paletă de trăiri și afecte desfășurate între teluric și olimpian. Fără a-și caracteriza această sonată, W.G. Berger spune: "Sonată angajează și pune în mișcare o anume memorie afectivă..." (Teoria generală a sonatei)
Sonata Arpeggione este creația unui compozitor "clasic ancorat în pragul unor promisiuni romantice", compozitor caracterizat de Valentin Timaru astfel: "Adevăratul Schubert a fost, în fond, un incontestabil cameralist care își animă societatea de la pianul prin care-și sonoriza muzicile sale cu o remarcabilă discreție". (Stilistica muzicală) - Fausta Dimulescu