Ce este dincolo de fericire

    În această lucrare, Anthony Seldon face o distincție relevantă între noțiunile de plăcere, fericire și bucurie și ne oferă o abordare originală, pentru a trăi vieți mai pline de sens. El explică cum goana după fericire poate deveni o capcană (seducătoare, de altfel) care să ne facă să credem că nu există alt scop mai important în viață decât acela de a fi fericiți. De fapt, autorul este sceptic în legătură cu noile tendințe în materie de psihologie, precum psihologia pozitivă care promovează o viziune hedonistă asupra vieții. Anthony Seldon ne îndeamnă să transcendem aceste idei dacă ne dorim să atingem un nivel mai profund al fericirii și al evoluției personale. În acest sens, prin intermediul unor exerciții practice și teme profunde la care să reflectăm, suntem invitați într-o călătorie de introspecție menită să ne ajute să ne cunoaștem și să ne înțelegem mai bine, precum și să descoperim darul pe care l-am primit la naștere - starea de bucurie profundă și plenară.      Fragment din volumul "Ce este dincolo de fericire" de Anthony Seldon:     “Un univers aleator sau o proiecție grandioasă?      Ființele umane au opțiuni. Una este cea de a vedea universul drept un fenomen absolut aleatoriu, adus la existență printr-un proces dincolo de capacitatea umană de înțelegere. Putem alege să considerăm că tot ceea ce cuprinde este produsul hazardului. Pe de altă parte, putem alege să credem că numai anumite aspecte sunt aleatorii, sau poate chiar niciunul. Putem concepe un univers creat cu un scop, pe noi înșine creați cu un scop, țelul nostru în viață fiind cel de a descoperi care este scopul nostru în viață.     Putem crede că tot ce se întâmplă este noroc pur, bun sau rău: fie suntem născuți într-o familie bogată, cu sănătate și mari daruri personale, sau ne-am născut săraci, cu puține calități naturale. La celălalt capăt al spectrului, putem crede că norocul joacă un rol infim sau niciunul și că toți ne-am născut așa cum ne-a fost menit.     Putem crede că tot ceea ce facem se întâmplă automat, iar liberul arbitru este o iluzie, fiindcă toate deciziile noastre sunt reacții predeterminate, dictate de impulsuri inconștiente puternice. Sau putem crede că nimic în viață nu este automat, totul aflându-se într-o anumită măsură la dispoziția liberului arbitru și a libertății de alegere.     Putem decide că fericirea (ba chiar plăcerea sau nefericirea) ne este suficientă; sau putem alege să privim dincolo de ele, spre niveluri mai profunde ale experienței umane.     Mulți dintre noi ar pretinde, probabil, că ne poziționăm undeva între aceste două viziuni extreme despre lume. Niciuna dintre aceste atitudini nu este o opțiune facilă; toate posedă provocările lor. Dar sunt convins că modul de a trăi bucuria rezidă în modificarea gândirii noastre în direcția acceptării structurii universului, în vederea descoperirii scopului vieților noastre.     Aceasta nu înseamnă că suntem docili în fața nedreptății sau a adversității, ci doar că percepem chiar și cele mai disperate eșecuri drept stimulenți pentru explorare și evoluția viitoare.”