O lectură extrem de folositoare oamenilor care simt că viața înseamnă mai mult decât rutina zilnică și obositoare și dacă doar câteva procente dintre cei care vor citi cartea vor reuși să treacă de la stadiul: "ce idei frumoase" la stadiul: "sunt hotărât să-mi descopăr menirea, hai să urmăresc algoritmul propus de autor și să văd ce descopăr", atunci scopul pentru care această carte a fost scrisă și publicată va fi fost atins.
Cartea este scrisă cu umor dar și cu seriozitate, autorul neezitând să scoată în evidență modul manipulator în care societatea urmărește să ne uniformizeze conștiințele și să ne împiedice să ne descoperim și să ne urmăm menirea, deoarece pentru conducătorii lumii în care trăim, roboteii obedienți sunt mult mai folositori decât oamenii conștienți și însuflețiți de idealuri înalte, oamenii ce nu pot fi corupți cu titluri, beneficii materiale ori amenințări.
În prima parte autorul urmărește să ne facă să înțelegem ce este și ce nu este menirea unui om, în partea a doua urmărește să ne prezinte modalități concrete, practice prin care ne putem descoperi menirea iar în partea a treia ne prezintă fragmente din viață a doi oameni ce și-au descoperit și își urmează menirea precum și frământările unui al treilea personaj care, asemeni unora dintre noi, înțelege că situația confortabilă în care se afla nu mai are legătură cu menirea lui însă ezită să abandoneze siguranța actuală pentru promisiunile pe care le aduce o viață împlinită prin trăirea menirii.
Citate din carte:
„Îți vei recunoaște calea imediat ce ai pășit pe ea, pentru că dintr-o dată vei dispune de toată energia și inspirația de care ai nevoie.” Este unul dintre indicatoarele cele mai precise ale faptului că ne-am idențifi cât corect menirea.
Pentru a-ți găsi menirea este nevoie de o sinceritate absolută și de eliminarea tendinței bine-înrădăcinate a autopacalirii. Nu este necesar să devii cel mai bun – trebuie să devii tu însuți. Nu este necesar să devii faimos, trebuie să devii autentic.
Împlinirea menirii este întotdeauna, fi e că știm fi e că nu știm, un act de iubire. Este ceea ce facem pentru binele celorlalți, iar asta implică și înțelepciunea de a discerne ce este cu adevărat bine pentru ceilalți. Inima noastră cunoaște acest „bine”, pentru că este în contact permanent cu armonia divină, egoul însă și mintea obișnuită nu cunosc decât ambițiile personale. Trebuie să învățăm să ne ascultăm inima și să dăm apoi curs aspirațiilor ei. Este singura modalitate de a ne integra în armonia cosmică, de a fi în armonie cu propria fi ință, cu întregul Univers și cu Dumnezeu însuși.
