Un element recurent în poezia Andei Comșa-Chiș e ghilotina. Acest instrument consacrat de Revoluția Franceză funcționează ca un simbol al despărțirii tranșante a obiectului de concept, a scrisului de trăire și așa mai departe. Lumea se împarte mereu în bucăți care funcționează separat, într-o mecanică proprie. Desigur, prin tăiere apare sângele, alt concept-cheie în această poezie cel mai adesea contorsionată ca să încapă în spațiul mic al paginii. O poezie exclusiv a durerii și suferinței ar fi greu de îndurat, uneori versurile se deschid spre lumină și candoare. Simple dar elocvente, poemele Andei Comșa-Chiș atrag atenția prin contrastele înfățișate. - Horia Gârbea Aș scrie mai bine, dacă aș avea un cal aș scrie mai bine, dacă aș avea un cal Copitele lui mi-ar ține plasa de salvare: Depinde de aroganță, Depinde de blestem, Cai verzi pe pereți mă împing de la spate, Din lipsă de frâu un cuvânt poate evada, Din lipsă de public un cal face cât un regat Și zece versuri coapte, Copitele aplaudă versul: Depinde de stare, Depinde de anotimp, Cât să ducă și calul ăsta în spate... Ne paște libertatea și nebunia.
