Este o carte de care nu te poți apropia oricum, dacă nu ești pregătit să simți că fiecare cuvânt nu este gata doar să vorbească, ci să și existe: cumpătat, riguros, tandru, sobru, virulent, scrutător, nostalgic, reflexiv, așa cum ne-a obișnuit poeta în toate volumele sale [...] Autenticitatea rostirii, trăirile grave transpuse într-un limbaj metaforic dens, concentrat, frazarea inventivă sunt numai câteva trăsături care o impun pe Măria Pal în panorama poeziei contemporane. - Nicoleta Milea (2018) Celor cincizeci de poeme li se alătură tot atâtea compoziții plastice, care ni se par din specia graficii de șevalet. Ele traduc într-un alfabet plastic-vizual temele ce străbat paginile cu text ale cărții: vanitatea existenței, curgerea timpului, marile mistere, suferința umană și moartea ca atribute și condiție ale vieții. Desenele topesc în ele o diversitate de experiențe spirituale, dar și culturale, afective, dar și mitologice, care ajută în egală măsură la clarificarea conștiinței de sine. Aproape din fiecare pagină grafică sare la cititor o formă fantastică, filtrată printr-un vitraliu așezat între bine și rău. - Viorel Mureșan (2009) Scindat anume (”și fiecare dintre noi/ își citește jumătatea sa de poem/ sub privirea plictisită a corbului”), eul poetic își preumblă pe scena lumii față tăcut-uimită, în vreme ce ipostază secundă, cea vorbitoare, îi descrie evoluția, tu-ul având, în această formulă, semnalmente sfâșietoare de, deopotrivă, impersonalizare și înstrăinare netă, dar și de intimitate și apartenență. Dincolo de feluritele interpretări pe care le suportă această modalitate poetică, e vorba în plus de o anume pudoare a confesiunii, de incapacitatea dezvăluirii brutale a interioarelor vulnerate, dar și de încă prețul pus pe răsfrângerea ”frumoasă”, înaltă, transfigurată a existenței în vers. Poemul spera o îngreunare a înțelesurilor ce alunecă printre degete, o rotunjire a lor (...). - Irina Petraș (2009) Acela nu știe cine întinde laturi pentru pasărea libertății cine refuză de-a întâlni absolutul cine interzice drepturi tăind toate punțile cine interzice trăirea frumosului oricând și oriunde acela nu-și poate explica de ce o șoaptă este mai puternică decât orice trăsnet