Cei Doisprezece. Trilogia Transformarea Vol. 2

Cei Doisprezece. Trilogia Transformarea, partea a II-a Sfârșitul lumii a fost numai începutul poveștii. În Transformarea, Justin Cronin arată o lume greu de uitat, modificată total de un experiment guvernamental scăpat de sub control. În această apocalipsă provocată de oameni, trei străini înfruntă haosul: Lila, doctor și în curând mama, Kittridge, o legendă care a supraviețuit masacrului de la Denver, și April, o adolescență care se străduiește să își ajute fratele să rămână în viață, printre ruinele lumii vechi. Peste o sută de ani, Amy și ceilalți se luptă pentru salvarea speciei umane, fără să știe că regulile s-au schimbat, că dușmanul a evoluat și că o nouă facțiune pregătește un viitor chiar mai rău decât extincția oamenilor. Un super-thriller literar! - New York Times Fragment din romanul "Cei Doisprezece. Trilogia Transformarea Volumul al 2-lea ", de Justin Cronin "Nu-ți aduci aminte... că ai murit? Și pe dată, își aminti; amintirea îl străpunse în piept precum o săgeată. Albastrul acvatic din încăperea container și ușa care se deschisese încet; subiectul Zero ridicându-se deasupra lui, luându-și forma deplină și îngrozitoare; senzația gurii lui Zero pe curbura gâtului său și strânsoarea unor dinți plictisiți, săpând strat după strat; Zero plecând, lăsându-1 singur în sunetul alarmei, al împușcăturilor și în țipetele oamenilor pe moarte; el împleticindu-se pe coridor, o viziune a iadului, sânge peste tot, mânjind pereții și podeaua, rămășițele teribile, un măcel de picioare și brațe, de piepturi cu măruntaiele pe afară; de palpitația arterială și lipicioasă atunci când își dusese degetele la gât; de aerul care ieșea din el și de lungul drum prin bezna care-l învăluia, vederea încețoșându-i-se și apoi părăsindu-l de tot. Vai, Doamne! Vino la mine, Grey! Vino la mine! Țâșni afară din cameră, lumina zilei orbindu-1. Era o nebunie; el era nebun. Traversă în fugă parcarea ca un animal greoi și stângaci, fără vedere și fără direcție, cu mâinile acoperindu-i urechile. Doar câteva mașini erau risipite prin parcare, lăsate care cum, unele având chiar portierele deschise. Însă, în starea lui febrilă, mintea lui Grey nu reuși să înregistreze acest lucru, așa cum nu observă nici celelalte detalii îngrijorătoare: geamurile sparte ale hotelului; autostrada pe care nu părea să circule niciun autoturism; benzinăria goală de peste drum, cu ferestrele ei mânjite cu roșu și trupul unui bărbat sprijinit de una dintre pompe, într-o poziție de siestă spontană; restaurantul McDonald făcut praf, cu scaunele, mesele, pachetele de ketchup, jucăriile de la Happy Meal și patronii lui de diferite vârste și râse azvârlite laolaltă pe geam, într-o revărsare violentă; vălătucul de fum toxic ce se ridică dintr-o rulotă încă arzând la vreo trei kilometri depărtare; păsările. Nori uriași și învolburați de păsări mari și negre, ciori, corbi și șoricari, zburătoare de pradă planând fără țintă pe deasupra lui. Toate păreau urmările unei bătălii îngrozitoare, inundate de soarele nemilos de vară. Ai văzut, Grey? — Încetează! Taci din gură! Se împiedică de ceva moale. Îl simți omenesc de umed și de cărnos sub tălpi. Îl făcu să cadă în patru labe, alunecând pe negreala aceea. Privește lumea pe care am creat-o cu toții. "