Cel mai frumos loc din lume e chiar aici

Scris la patru mâini de Care Santos și Francesc Miralles, romanul Cel mai frumos loc din lume e chiar aici, tradus deja în 20 de țări, emana gândire pozitivă și poezie. Salvată în ultimul moment de la sinucidere de o întâmplare neașteptată, Iris pornește într-o aventură care îi va schimba modul de a vedea viața. După moartea părinților ei într-un accident de mașină, dezorientată și fără nici o perspectivă, ea va fi nevoită să ia lucrurile de la capăt. Iar revizitarea trecutului poate fi o experiență dureroasă și plină de pericole, dar și una aducătoare de fericire, mai ales când lui Iris îi apar în cale doi „iluminați“. „În Cel mai frumos loc din lume e chiar aici am vrut să exprimăm neliniștile, iluziile, nemulțumirile și bucuriile oamenilor de astăzi, totul învăluit în puțină magie cotidiană, pentru că, uneori, în lume se întâmplă lucruri fabuloase, dar noi, din cauza problemelor și grijilor zilnice, nu ne dăm seama de farmecul vieții, care ne e atât de la îndemână.“ (Francesc MIRALLES) Traducere de Cornelia Rădulescu     Fragment din romanul "Cel mai frumos loc din lume e chiar aici" de Care Santos și Francesc Miralles       "În marțea aceea, Iris a hotărât să-și ia o zi de concediu. După moartea părinților se dusese la lucru zilnic, drept care acum avea chef să bată străzile. Șeful de tură era însă de altă părere, după cum i-a dat imediat de înțeles:     — Regulamentul de ordine interioară spune clar: trebuie să anunți cu o lună înainte.     — E un caz de forță majoră, a spus ea, silindu-se să nu pufnească în râs. Mă duc să fac o adopție.     Glasul interlocutorului a trecut de la stupoare la curiozitate.     — Adopți un copil în calitate de mamă singură? E băiat sau fata?     — Încă nu știu. Știu doar e un cățel.     Și a închis repede, conștientă că gestul putea să o coste locul de muncă, sau măcar o admonestare din partea firmei. Numai că nu dădea doi bani pe asta. A luat anunțul dat de adăpostul pentru animale (adresa o notase pe spate) și s-a gândit să treacă mai întâi pe la cafenea. Ar fi fost a treia vizită la „Cel mai frumos loc din lume”, dar prima din cursul acelei dimineți.     Deși era deschis, s-a întrebat dacă la ora aceea Luca era acolo; pesemne că nu, poate că era la lucru. Era italian, așa îi spusese, dar cam asta era tot ce știa despre el.     Iar ea voia să afle mai multe.     Ziua era senină, așa că a mers agale, bucurându-se de soarele călduț de iarnă. În timp ce traversa podul peste liniile de cale ferată, Iris s-a înfiorat. Cu doar trei zile în urmă fusese gata să termine cu totul chiar acolo. De atunci nu se schimbase nimic fundamental în viața ei, dar simplul fapt că rezistase tentației suicidale o făcuse să cunoască acea cafenea magică. Iar acum era pe punctul de a adopta un cățel.     „Tare ciudată e viața”, și-a spus mergând mai departe, fără să privească înapoi.     Cafeneaua era deschisă și dinăuntru emana o aromă plăcută de ciocolată și fursecuri proaspete. I s-a făcut foame și s-a simțit cuprinsă de bună dispoziție, așa că a împins hotărâtă ușa de la intrare.”