Celălalt Valery a fost, poate, și sceptic, și agnostic. Însă, mai degrabă, un spirit detașat. Simțindu-se totodată legat de univers și produs disociat de el. Estimând că toate cuvintele acoperă doar cuvinte și refuzând să le accepte altfel decât ca pe niște semne ale neputinței. Așa vede în moarte denumirea unui act al inimii, nimic mai mult, iar dincolo de moarte nu e niciun cuvânt care să-i aducă o certitudine. Iată de ce nu s-a implicat în nicio dezbatere religioasă. Dacă și-a arătat animozitatea față de Pascal, asta nu a fost pentru că francezul a uzat de religie, ci pentru că omul de știință a murit atunci aproape în pragul calculului infinitezimal. Știința și matematicile îl atrăgeau, se afirmau constant în căutarea preciziei ireductibile la limbajul cotidian. Și, mai mult, caută în ele ceva, fiindcă a căuta pentru a căuta îi părea o inteprindere tenebroasă. Celălalt Valery sau omul interogației. Chiar când pare a afirma ceva, rămâne în îndoială prin grija de a nu contraria deloc un adevăr mereu posibil, fie și contrar. Celălalt Valery sau mersul de-a lungul materiei umane cel mai puțin carnale, așadar cel mai puțin imorale a omului. Celălalt Valery sau despre uman și marginile sale, dar care se întâlnește chiar în refuzurile sale cu o oarecare tradiție a gândirii integre și pure, odată ce ea pleacă de la o integritate caracterială și de la o puritate intențională. Celălalt Valery. Paul Valery.
