Oricine are ganduri, dar nu toti si le pun pe hartie. Poate cred ca vor fi criticati de ochii "tacuti" ai acesteia la fel de mult cum se tem sa fie criticati de cei carora ar vrea sa le impartaseasca. Ne este frica de unii, iar unora le este frica de noi. Ciudat, asa-i? Paradoxul presupunerii, banuiesc. Dar, ce-ar fi daca am incerca, totusi, sa nu ne mai simtim criticati? Imposibil, nu? Nu chiar, am formulat doar eu gresit intrebarea: in loc de "sa nu ne mai simtim criticati" trebuie, mai degraba, sa spun "atat de criticati" pentru ca, oricat am incerca, nu vom scapa definitiv de aceasta "umbra" uneori imaginara. Pana si eu am una, care ma urmareste zi de zi, numai ca uneori aleg sa o fac mai mare sau mai mica. Chiar si in timp ce am scris aceasta carte m-a urmarit. Poate ca erati voi, cititorii sau poate doar imaginatia mea.
Oricum ar fi, ma voi gandi bine la asta.
