Cele cinci plagi ale sfintei biserici

    Cele cinci plăgi ale Sfintei Biserici au fost așternute pe hârtie într-o perioadă de numai patru luni, reflectând sinteza ideilor reformatoare religioase propagate de restaurația europeană, pe fondul tumultoaselor mișcări revoluționare ale vremii.     Descriind actualele suferințe ale Bisericii, pentru a le pune mai mult în evidență, Antonio Rosmini a confruntat adesea condiția în care se găsește în ziua de azi Biserica și aceea în care se găsea ea pe vremea când în rândul creștinătății înfloreau cu ardoare credința și iubirea. Scopul lucrării a fost pur și simplu să expună nenorocirile din cadrul Bisericii; cât despre remedii, abia sunt pomenite atunci când legăturile discursului o cer, iar după planul său ar trebui să alcătuiască argumentul unui alt tratat.     Opera lui Rosmini,  condamnată la Index pe rațiuni de natură constituțională, politică și ecleziastică, a fost ulterior absolvită de orice vină, iar Papa Ioan Paul al II-lea îl consideră unul "dintre gânditorii cei mai moderni în care se îmbină rodnic cunoașterea filosofică și Cuvântul lui Dumnezeu".       Fragment din lucrare:       „Plaga din piciorul drept al sfintei Biserici, care este numirea Episcopilor lăsată în seama puterii laice       74. Orice societate liberă are în mod esențial dreptul să își aleagă propriile oficialități. Acest drept este la fel de necesar și inalienabil precum cel la existență. O societate care a lăsat în mîinile altcuiva alegerea propriilor miniștri s-a alienat prin această; existența să nu îi mai aparține; cei de care depinde alegerea miniștrilor săi o pot face să existe într-o anumită măsură, dar și să înceteze de la o clipă la alta; și chiar atunci cînd există, nu există pentru sine, ci pentru aceia care se bucură de concesiune; ceea ce conduce la o existență aparentă și precară, iar nu la o existență adevărat și de durată.     75. O societate care pentru toți credincioșii are, cu siguranță, dreptul să existe și, deci, dreptul la o existență liberă, este Biserica lui Isus Cristos, care i-a conferit acest drept, spunînd: „Eu sînt cu voi în toate zilele pînă la sfîrșitul lumii”; Cristos, Întemeietorul său, i-a garantat Bisericii existența prin cuvîntul său, care va rămîne și atunci cînd Cerul și Pămîntul nu vor mai fi. Biserica lui Isus Cristos, de aceea, nu poate să cedeze guvernarea în mîna altora; nu poate să vîndă sau să alieneze alegerea conducătorilor săi, pentru că ea nu se poate distruge; orice concesie absolută. de acest gen este nulă, un contract fără temei, un pact fără substanță și, ca orice înțelegere cu răul, loviță de nulitate.     76. Cristos și-a ales Apostolii la începuturile Bisericii, Apostolii și-au ales succesorii, iar acești succesori s-au ocupat întotdeauna fără greș de alegerea celor cărora le încredințau apărarea credinței, lucru care trebuie să fie dus mai departe în același fel pînă la sfîrșitul lumii. Fiecare dintre aceștia vor fi ținuți responsabili pentru ceea ce învățătorul le-a încredințat.”