Cele mai frumoase basme chinezesti

Basmele chinezești ne poartă pe tărâmuri magice, începând din vremurile când cerul și pământul nu erau încă despărțite, iar universul părea un mare ou făcut dintr-un bulgăre de haos negru. Vom vedea cât de mare e puterea dragostei, care învinge orice obstacol, și cum binele iese mereu biruitor în lupta împotriva răului întruchipat de demoni, a lăcomiei bogătașilor și a răutății celor din jur. Vom afla și cum a devenit câinele spiritul protector al vânătorului, cum se formează eclipsa de lună, de ce se pun pocnitori de Anul Nou, prin ce peripeții a trecut Mangye pentru a le aduce oamenilor grânele sau care sînt puterile magice ale drîmbei tribului hezhen. Selecție și traducere de Mugur Zlotea Fragment din cartea "Cele mai frumoase basme chinezești": "Bailing omoară dragonul   Dmult de tot, în ținuturile muntoase și înverzite Tiandeng era un munte numit Basong, iar la poalele acestuia era lacul Lengna, în jurul căruia înfloreau nenumărate flori. Munții din aceste ținuturi erau la fel de mulți precum frunzele din treizeci și trei de copaci, dar niciunul nu era mai înalt decât muntele Basong; lacurile erau și ele la fel de multe precum frunzele din treizeci și trei de copaci, dar niciunul nu era mai adânc decât lacul Lengna. Se povestește că, în urmă cu mulți ani, fusese o secetă cumplită și timp de trei ani nu căzuse nicio picătura de ploaie, ogoarele se uscaseră, până și munții se acoperiseră cu o haină gălbuie. Doar pe muntele Basong nu se uscase niciun fir de iarbă și numai apa din lacul Lengna nu scăzuse nici măcar cu un deget. Se mai spune că, tot foarte demult, Cerul se mâniase și plouase trei ani fără încetare, puhoaiele de ploaie inundând totul în cale. Dar pe muntele Basong niciun copac nu murise înecat, iar apa din lacul Lengna nu crescuse nici măcar cu o palmă. Oamenii locului obișnuiau să spună că niciun munte nu era mai verde decât Basong și niciun lac nu era mai limpede decât Lengna. Și ce loc minunat era la poalele acestui munte: păsările cântau tot timpul anului, iar florile înfloreau în toate cele patru anotimpuri!   Țareviciul Ivan și prințesa Marfă    Era odată un țar care ținea în temniță un bătrânel cu mâini de fier, capul de tuci și trupul de aramă. Era șiret bătrânul și se vedea că fusese om de vază. Ivan Țarevici, fiul țarului, copil fiind, se juca într-o zi pe lângă închisoare."