Cartea Cele o suta de mii de regate PDF

    Yeine, tânăra conducătoare a unui sat din Nordul Îndepărtat, este chemată în capitala Celor O Sută de Mii de Regate de către bunicul său, Dekarta Arameri, stăpânul atotputernic al lumii. Spre marea ei surpriză se vede desemnată, alături de cei doi veri ai ei, printre cei trei posibili moștenitori ai lui Dekarta. Dar căile puterii sunt greu de străbătut, iar când zeii căzuți din vechime se amestecă în treburile muritorilor, secrete sângeroase încep să iasă la suprafață. Yeine se vede prinsă într-un joc periculos al iubirii și puterii, în care soarta lumii depinde de deciziile ei. Va reuși Nahadoth, zeul întunericului, acum transformat în sclav, să-i ofere lui Yeine dragostea și ajutorul de care are nevoie?      Fragment din roman:       „Preoții menționează Războiul Zeilor uneori, mai ales că avertisment împotriva ereziei. Din cauza Enefei, spun ei. Din cauza Trădătoarei, oamenii și animalele au stat timp de trei zile neajutorați și icnind după aer, inimile încetinind treptat și pântecele umflându-li-se pe măsură ce măruntaiele cedau. Plantele s-au ofilit și au murit în decursul a câteva ore. Întinse câmpii fertile s-au transformat în deșert cenușiu. Între timp, marea pe care acum o numim Marea Căinței a început să fiarbă și, din nu se știe ce motiv, cei mai înalți munți au fost despicați pe jumătate. Preoții spun că a fost vina zeilor, progeniturile nemuritoare ale Enefei, care și-au ales fiecare o parte pe care să o susțină și s-au războit pe tot cuprinsul pământului. Tații lor, stăpânii cerurilor, și-au purtat lupta actolo sus, în cea mai mare parte.     Din cauza Enefei, spun preoții. Nu spun din cauză că Itempas a ucis-o.     Într-un final, când războiul a luat sfârșit, cea mai mare parte a lumii era moartă. Ce a rămas era schimbat pentru vecie. În ținutul meu, vânătorii transmit de-a lungul generațiilor legende despre animale care nu mai există. Cântecele de recoltă laudă plante de mult pierdute. Strămoșii familiei Arameri au făcut multe pentru supraviețuitori. Preoții au grijă să ne amintească asta. Folosind magia zeilor, care deveniseră prizonieri de război, au reumplut oceanele, au unit munții și au vindecat pământul. Deși nu se putea face nimic pentru cei morți, au salvat cât au putut de mulți dintre supraviețuitori.     Pentru un preț.     Preoții nu menționează nici acest lucru.                * * *     De fapt, erau foarte puține treburi de discutat. Având în vedere ceremonia care urma, enefadehii aveau nevoie de cooperarea mea mai mult ca oricând, deci cu o iritare vădită — Kurue mi-a acceptat condițiile. Cu toții știam că erau șanse foarte mici să devin moștenitoarea lui Dekartă. Cu toții știam că enefadehii doar îmi cântau în strună. Eram mulțumită cu atât, cât timp nu îmi băteam prea mult capul cu asta."