Metoda anchetei
Metoda analizei de conținut
Spre deosebire de științele naturii, sociologia și celelalte științe social-umane au, alături de observație, două metode în plus, respectiv ancheta și analiza de conținut. Acest lucru este posibil deoarece „obiectul” sociologiei și al celorlalte științe social-umane vorbește, respectiv produce artefacte.
Preocuparea mea centrală a fost și aici consistența terminologică și acuratețea procedurală. Pentru aceasta am fost nevoit și aici să operez o sumă de reproblematizări și simplificări, nu întotdeauna foarte respectuoase cu tradiția și corifeii.
Problema cu adevărat importanță este însă alta, și anume că „faptele de observație” pe care le obținem prin cercetările noastre descriptive sunt cu totul și cu totul stranii în ordinea metodei științifice. Ca regulă generală, ne vom autosupraveghea în baza celei mai evoluate dintre competențele ontologice, epistemologice și etice pe care o putem mobiliza. Ca reper intuitiv putem lua faimosul dictum al lui Pierre Bourdieu: la malediction de la sociologie est d'avoir affaire a un objet qui parle.
Uitându-mă la mâine-poimâine jumătatea de secol de când comunitatea noastră profesional-științifică trece falnic, fără pas, peste „blestemul Bourdieu”, recunosc că nu mă cutreiera cine-știe-ce optimism în privința adeziunilor practice la neliniștea intelectivă pe care o recomand, în general față de metodologia noastră de cercetare, și în special față de anchetă. Însă, în afară de a zice după Ezechil dixit et salvăm animam meam, îmi mențin fără echivoc opțiunea pentru ea: chiar dacă nu vom ajunge să ne facem mai frecvent măsurările în metoda observației sau a analizei de conținut, cel puțin vom ajunge la o conștiință mai clară asupra riscurilor de validitate și de fidelitate, necesarmente mai atent de gestionat în metoda anchetei.
