Cerul senin

    "Manasia e unul dintre ultimii „detectivi sălbatici" (vînători, ar zice Mușina) care căuta nu doar forma poemului pierdut în deșertul (infra)realului, ci și recuzita lui inconștientă. Lui Manasia, poet din „generația extincției", nu i-a fost niciodată frica de cuvinte - mici, mari și potrivite cum nu i-a fost frică să (se) recunoască (în) adevărul altora. El crede, în acest nou volum, cu vorba mare a lui Nino Stratan, că „adevărul e cerul senin", cerul senin sub care se deschide și se (va) închide încă un an, cu depresiile și feeriile lui (căci „frumusețea este memoria"), „cerul senin" al poeziei românești de astăzi, un continuum optzecisto-douamiisto-avangardist, din care Ștefan Manasia scapă, într-un mod îndelung premeditat, pe verticală.” - Simona Sora     “Ștefan Manasia scrie poezii pentru că n-a vrut să ajungă șaman.” - Adrian Dinis     Fragment din volumul de poezii "Cerul senin" de Ștefan Manasia:     “ENERGY FOOLS THE MAGICIAN  Stare contradictoriu nevrotică:  în urechi un Seasick Steve mai vechi  dar tu-ncerci să nu te lași furat  de ritm și de cofeină. Amintește-ți,  volatilitatea și fluiditatea  duc astăzi la depresie și umilință  într-un mod pe care hiloții - liberții,  iobagii, peonii - nu l-ar fi înțeles.  Ele sînt cover gîrls, fumează și o plasă  de riduri le crește în jurul ochilor ca niște  păianjeni drogați. Au alunițe artificiale.  Unghii enorme ce le vor supraviețui.”