Prezența interpretare ideologică sau perspectivistă a operei platoniciene pornește de la premisa că Platon a fost un om politic ce a dorit reformarea cetății sale pe calea educației. Tema identificată în scrierile platoniciene este impunerea unui nou conținut al virtuții pentru edificarea unei noi cetăți guvernate de filosoful-rege. Noutatea lucrării Cetatea lui Platon o reprezintă faptul că interpretează toate scrierile platoniciene din perspectiva propusă, fără a urmări acuzarea filosofului, ci înțelegerea resorturilor și determinărilor ce au stat la originea construcției sale teoretice. Coerența întregului demers interpretativ este decisă de câteva repere metodologice: pentru Platon, filosofia era o preocupare strâns legată de politic; există în viața filosofului evenimente decisive ce i-au influențat opera, fapt ce poate fi lecturat într-o anume periodizare; dincolo de aparentul fragmentarism al platonismului, se constată anumite continuități complementare temei. Rezultatul demersului este prezentarea platonismului ca un program politic, ale cărui momente sunt: impunerea conținutului gnoseologic al virtuții; resemnificarea dialectică a nemuririi sufletului și inventarea Ideilor pentru crearea unei noi religii a Erosului ca alternativă la concepțiile fizicaliștilor și la ateismul și relativismul sofiștilor; compunerea unui model al cetății ca reprezentare a dreptății; reconstrucția dialectică a lumilor sensibilului și inteligibilului; transferarea cetății drepte într-o istorie ideală a atenienilor.
