Challenger Deep - Neal Shusterman

    O poveste emoționantă, poetică și tulburătoare despre un adolescent prins între două lumi. Caden Bosch e un adolescent ca oricare altul: merge la școală, are prieteni, are pasiuni. Până într-o zi, când, pe nesimțite, granița fină dintre realitate și imaginație începe să se tulbure.     Un roman captivant și plin de forță, care te bântuie chiar și după ce închizi cartea, Challenger Deep este o capodoperă a unuia dintre cei mai admirați scriitori de ficțiune pentru adolescenți. Volumul a fost distins cu National Book Award for Young People's Literature și Golden Kite Award for Fiction.     NEAL SHUSTERMAN este pe lista New York Times a celor mai bine vânduți scriitori și autor premiat, printre altele, al thrillerului Bruiser, al romanului pentru adolescenți The Schwa Was Here și a distologiei Unwind.     Fragment din volumul "Challenger Deep" de Neal Shusterman:     “76. Nicio cale să-i pun capăt     Sunt prins într-o conspirație a conspirațiilor. Pe de o parte, eu și papagalul plănuim o revoltă. Nu atât din vorbe, cât din priviri. Clipiri clandestine cu singurul lui ochi bun. Desenele mele clocotesc de mesaje secrete pentru el. Sau, cel puțin, așa își închipuie.     Pe de altă parte, eu și căpitanul uneltim pieirea papagalul. Și el îmi face cu ochiul, cu singurul lui ochi bun, și-și împodobește pereții cabinei cu ceea ce numește „reprezentări vizionare ale căpitan triumfător".     — Nu dezvălui nimănui însemnătatea ascunsă a creațiilor tale, îmi șoptește. Pe papagal îl vom da de mâncare lighioanelor din adâncuri, așa cum sugerează și desenele tale, și n-o să afle nimeni.     Știu că aceste două urzeli se vor ciocni, precum materia și antimateria, anihilându-mă în explozia lor, dar nu văd nicio ieșire. Nicio cale să-i pun capăt. Se apropie, la fel ca monștrii care protejează misterele din Challenger Deep.     77. Pată de petrol     Actele de la spital sunt semnate. Pactul cu diavolul a fost încheiat. Doamna cu obraji umflați și ochelari mici cu lentile rotunde te privește cu o bunătate falsă, dar îndelung exersată.     — O să fie bine, puișor! zice ea, iar tu arunci o privire peste umăr, întrebându-te dacă nu cumva vorbește cu altcineva.     Tu și părinții tăi sunteți conduși într-o altă aripă a spitalului. O aripă specializată. Părinții tăi se țin strâns unul pe altul. O singură ființă cu patru ochi înlăcrimați.     Crezi că ești împăcat cu asta, fiindcă încă privești totul de la distanță, până când părinții tăi se îndreaptă spre ușă și-ți dai seama că nu există nicio distanță. Ești aici și ești pe cale să rămâi înfricoșător de singur. Ești pe cale să fii tras pe sub chilă, iar premonițiile se unesc într-una singură și știi fără nicio îndoială că urmează să ți se întâmple ceva cumplit, ție, părinților tăi, surorii tale, prietenilor tăi, mai ales ție, dacă te lasă aici.     Așa că intri în panică. N-ai fost niciodată violent, dar acum viața ta depinde de cât de bine lupți să te eliberezi. Soarta întregii lumi se va schimba dacă nu vei fi oriunde altundeva decât aici.     Dar ei sunt șmecheri. Unși cu toate alifiile. Asupra ta se năpustesc, de nicăieri, bărbați puternici, în uniforme pastelate. Te auca și te țin bine.     —  Nu! Am să fiu cuminte! N-o să mai fac așa ceva!     Nici măcar nu știi ce-i ceva-ul ăla, dar, orice ar fi, vei înceta să-l faci dacă nu trebuie să rămâi aici.”