Chemarea maestrului spiritual. Sensul îndrumării spirituale pe calea către sine În pragul epocii care vine, se poate observa o revoltă crescândă față de predominanța unei concepții despre realitate care se referă exclusiv la o lume rațional cognoscibilă și stăpânită prin tehnică. Iar ceea ce depășește această noțiune este clasat ca ținând de domeniul imaginarului sau al credințelor. Acest punct de vedere neglijează totalitatea și adevărul omului, căci acesta, prin nucleul său, prin Ființa sa esențială, participă la o realitate care transcende orizontul eului său condiționat de spațiu-timp și de ceea ce este rațional. Acum, se pune întrebarea: cine ne poate ajuta să devenim ceea ce am trăit, fără cea mai mică îndoială, ca esențial, să păstrăm experiența conștiință lărgită și purtăm mărturie în lume? Răspunsul este: „Maestrul". Totuși, acest maestru nu capătă realitate decât în fața celui care este gata să fie discipol, adică să urmeze „calea" indicată și pe care, potrivit legii eterne, marea transformare se îndeplinește. În trinitatea „maestru, discipol, cale", Viața creează spațiul în care își manifestă sensul ei supranatural. Maestrul este altceva decât un educator, un îndrumător de conștiință sau un terapeut. El este instrumentul care, cu o forță capabilă să înfrunte lumea, îl readuce în mod conștient pe om la unitatea sa originară cu Ființa divină. Cel care a recunoscut în maestru puterea care, din interior, îl apelează și îl transformă, îl regăsește în toate situațiile capitale ale vieții: în întâlnirea cu moartea, în confruntarea cu răul, în modul de a-și trata corpul și în căutarea propriului centru.
