Repovestire după Jack London Buck este un câine tânăr, care crește că animal favorit al unei familii iubitoare din California. Însă viața lui ia o întorsătură neașteptată când este vândut de un servitor necinstit și dus în Nordul îndepărtat. Teritoriul rece și sălbatic este crud și nemilos, locuit de lacomi căutători de aur, de lupi sălbatici și de indieni și mai sălbatici. Buck devine un câine de sanie, supus unei vieți cu greutăți uriașe. El își dă curând seama că trebuie să se întoarcă la legea sălbăticiei și să învețe să supraviețuiască. Buck revine la căile străbunilor lui – folosindu-și viclenia, tăria și ferocitatea ce zăceau în el în stare latentă – și devine cel mai puternic câine de sanie din Alaska. Poate el oare să-și învingă impulsul de a se elibera din dominația omului, pentru a răspunde chemării străbunilor? Fragment din roman: “Fiară primitivă creștea tot mai puternică în Buck, în condițiile cumplite ale muncii în zăpadă. Dar creșterea era secretă. Era viclean, sigur pe el și controlat. Încă se obișnuia cu noua lui viață. Evită luptele cât îi stătea în putință. Era vigilent și răbdător, deși îl ura pe Spitz. Pe de altă parte, Spitz nu pierdea nicio ocazie. Se străduia din răsputeri să-l provoace pe Buck să înceapă o luptă ce nu s-ar fi terminat decât cu moartea unuia dintre ei. La sfârșitul acelei zile, au ridicat tabăra pe malul lacului Le Barge. Spulberând zăpada, întunericul și un viscol tăios îi forțaseră să se oprească. Locul nu era bun pentru tabără. În spatele lor se ridică un perete vertical de stâncă, iar Perrault și Francois erau obligați să facă focul și să doarmă chiar pe gheață de pe lac. Buck își făcu culcuș cald și confortabil chiar sub peretele care-i apără de viscol. Dar când Buck se întoarse cu porția lui de pește, îl găsi ocupat de Spitz, care mârâia. Până atunci, Buck evitase confruntarea cu dușmanul său, dar acum era prea mult. Buck urlă ca o fiară și se aruncă asupra lui Spitz cu o furie care-i surprinse pe amândoi. Până atunci, Spitz îl considerase pe Buck un dulău neobișnuit de timid. Credea că Buck era lăsat în pace doar datorită mărimii și greutății. Și Francois fu surprins când cei doi urlau lângă culcuș, dar își dădu seama de ce se înfruntau și îl încuraja pe Buck. Și Spitz voia să se bată. Urla de furie, gata să atace în orice clipă. Buck era la fel de întărâtat, dar precaut, învârtindu-se în jurul dușmanului său ca să fie în avantaj. Dar chiar atunci se petrecu ceva neașteptat, iar lupta lor fu uitată pentru moment."
