Chipul lui Dumnezeu

Premiului Nobel pentru Fizică 1978, 2006 și 2019. În 1992, astrofizicienii George Smoot și John C. Mather (Premiul Nobel pentru Fizică, 2006) descoperă cu ajutorul satelitului COBE cea mai veche radiație de lumină produsă vreodată în lume, purtînd încă amprenta Big Bangului în ea. George Smoot pronunță atunci o frază rămasă celebră: "E ca și cum am vedea chipul lui Dumnezeu!". Cartea fraților Igor și Grichka Bogdanov reconstituie aventura cosmologiei aflate în căutare de răspunsuri la întrebările esențiale cu privire la originea și evoluția Universului, prezentînd într-un stil propriu și incitant rezultatele cercetărilor unor aspecte dintr-un trecut foarte îndepărtat, unele dintre acestea vizînd, fie și indirect, perioada de dinainte de Big Bang. Totul pare să sugereze că legile imuabile ale fizicii, dar și fenomenele comentate ar implica existența unui proiect care a făcut posibilă apariția vieții pe Pământ. Dar este oare așa? Există ceva sau cineva care a elaborat un astfel de proiect? Are Universul un destin înscris în vreun "ADN cosmic" al său? Autorii ne oferă diverse răspunsuri posibile la aceste întrebări, prezentînd teoriile, observațiile astronomice și rezultatele obținute pînă acum, și ne propun la rîndul lor cîteva surprinzătoare ipoteze proprii, dintr-un domeniu în care știința pare că se apropie tot mai mult de spiritualitate. Descoperirea luminii primordiale • Focul Creației • Fantoma Big Bangului • A fotografia „chipul lui Dumnezeu” • Universul ca un bebeluș • "A vedea" Zidul lui Planck • De ce e Universul atît de bine reglat? • Care este forma Universului? • Un moment straniu numit Big Bang Fragment din cartea “Chipul lui Dumnezeu” de Igor Bogdanov și Grichka Bogdanov:   "Primul dintre eroii noștri de metal se numește COBE (ceea ce înseamnă "explorator al fondului cosmologic"). Ați aflat deja că el este cel care i-a adus în 2006 Premiul Nobel "părintelui" sau George Smoot (și colegului acestuia John Mather). Și care, în același timp, e adevăratul răspunzător pentru faimoasa expresie "chipul lui Dumnezeu".  Aventura a început în anii 1970. Vor fi trebuit zece ani pentru construirea și punerea la punct, după mii de tatonări și reveniri, ale unicului exemplar al acestui aparat devenit astăzi un mit. În cele din urmă, pe 18 noiembrie 1989, vine ziua lansării. Smoot a relatat despre neliniștea care l-a cuprins când a aflat că misiunea de a lansa prețiosul satelit pe orbită revenise rachetei Delta, asta după dramatica explozie a navetei Challenger, în 1986: „Văzusern racheta de aproape după o călătorie precedentă și fusesem consternat observând cât părea de rablagită — pete de rugină, pe ici, pe colo, mici lipituri cu Glyptal. Munca noastră profesională de o vială se află în vârful acestei rachete".  Apoi, numărătoarea inversă. Și lansarea. Invadată brusc de flăcări, platforma de lansare se iluminează și, într-o liniște ireală, tonele de metal se smulg lent de pe Pământ. Trei secunde mai târziu, bubuitura chimică brusc catapultată de undă de șoc spintecă aerul și se răsfrânge piepturi. În vreme ce monstrul de oțel se ridică anevoie, tone de apă sunt deversate sub duzele care aruncă flăcări, pentru a atenua puterea undelor sonore.  Treizeci de secunde de la declanșare și racheta depășește bariera sonică, urcând tot mai repede. După două minute, se află deja la o altitudine de 40 de kilometri și zboară cu aproape 2 000 de metri pe secundă. Trec 240 de secunde: se aprinde și cea de a doua treaptă, în vreme ce partea inferioară, detașându-se brusc, își începe îndelungata cădere spre sol. Cinci secunde mai târziu, la o înălțime de 112 kilometri, carenajele grele sunt și ele ejectate și COBE se năpustește acum în vid cu o viteză de 5 000 de metri pe secundă."