Christina Domestica si Vanatorii de suflete

Roman distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Academiei Române, Premiul revistei Observator cultural. „Christina Domestică se dovedește, din orice unghi am privi-o, un multiplu succes latent. E o carte, într-un fel, administrată de Cimpoeșu în parteneriat cu cititorul, ca o insulă luxuriantă, a tuturor posibilităților. Probabil va plăcea pe bună dreptate publicului, care va confunda un timp formula, pentru a sfîrși prin a se amuza sincer de propriile spaime și predicții apocaliptice.” (Cosmin Ciotlos) „Versiunile, răsturnările și explicațiile se succedă în cascadă și, tocmai în momentul în care se așteaptă să dea de capătul întregii afaceri, cititorul se rătăcește într-un labirint și mai întortocheat, ca și Iona, care trece dintr-o burtă de peste într-alta, fără a ieși vreodată la lumină. E drept că, în final, naratorul ne povestește cum a cunoscut-o personal pe Christina Domestică și a văzut-o levitînd la o juma’ de metru deasupra solului. Însă merchezul este: putem să-l credem? Dacă i s-a părut? Dacă a fost manipulat prin telepatie? Sau dacă vrea chiar el să ne manipuleze? Dacă e securist? Sau extraterestru? Sau pisoi modificat genetic? Totul e posibil în acest roman contagios și caleidoscopic, în același timp tenebros și comic, utopie neagră și reportaj din (i)realitatea imediată, triumf al ficțiunii și metaficțiune filosofică.” (Andrei Terian) Atlet al parodiei fabulatorii, al deriziunii jubilative și ambiguității ironice, Petru Cimpoesu aruncă peste lumea aiuritoare a realităților crude, globalizante și virtuale năvodul cu ochiuri avide al unei Românii obsedate de conspirația planetară, de politica ocultă și securismul "vînătorilor de suflete".Țesătura de satiră parabolică, politicul fiction și roman de spionaj cu agenți multipli, Christina Domestică funcționează centrifug, adunînd CIA, extratereștri, Opus Dei, clone, OZN-uri, MIȘA, Marea Spirală, Swedenborg, Punctul lui Dumnezeu, privatizarea Oceanului Pacific, microfoane introduse în... supozitoare și "metaomul" incubat de ceaușism — pentru a le spulbera în sorbul moralei care se întreabă: "dacă o persoană este capabilă să vadă într-o oglindă mîna să dreaptă în partea stîngă și mîna să stingă în partea dreaptă, cum de nu vedem, de asemenea, capul în locul picioarelor și invers?" Vreți să știți ce este "efectul icechim" și să citiți memoriile lui Ceaușescu scrise după fuga lui din decembrie '89 în Cuba ? Vreți să-l auziți vorbind cifrat cu Nixon și să vedeți ce începe să se întîmple în lume după ce Polul Nord o ia razna către Polul Sud și invers ? Ei bine, romancierul care l-a născut pe Simion liftnicul ne satisface curiozitatea, știind bine că "dacă filosofii ar juca biliard, ar înțelege mai bine lumea - și poate că și lumea i-ar înțelege mai bine pe ei". Dan C. Mihăilescu Fragment din romanul: Christina Domestică și Vânătorii de suflete de Petru Cimpoeșu "  Sosirea Christinei trecu aproape neobservată. Surprins și aproape speriată, rămase deoparte, împreună cu alte câteva membre ale comitemlui de organizare, pentru a dezbate problema dacă este sau nu necesar să fie adusă o stație de amplificare — și, dacă da, de unde ar putea face rost de așa ceva. Fiindcă trebuia ca masa aceea de oameni să asculte comenzile și să se deplaseze într-o anumită ordine, conform cerințelor Joannei-Jeni. De cum o văzu, Kiki veni la ea, ținând-o o vreme de mână, după care se plictisi și începu să alerge în jurul grupului, jucându-se de-a v-ați ascunselea cu Marychka.     Dr. Thomas trecu și el prin apropiere și, ridicând mâna cu două degete întinse, ca la școală, îi strigă: sunt aici! am venit! — după care se pierdu în mulțime, urmărit discret de la distanță de maiorul Smith. Christina confirmă absentă, cu un surâs trist și îngrijorat, uitându-se apoi la ceas. Poate nici nu-l auzise propriu-zis. Se întreba dacă Joanna-Jeni va veni totuși (căci în cele din urmă nu-i putuse oferi decât trei mii de dolari) și ce se va întâmpla dacă nu va veni, fără a îndrăzni să-și exprime cu voce tare temerile, pentru a nu le demoraliza pe membrele comitetului de organizare; nici Naggie nu apăruse încă, nici doamna Delilah. Pe lângă toate acestea, se încălțase cu niște pantofi noi, cu toc înalt, care o strângeau și-i făcuseră deja câteva bătături. Când te strâng pantofii, tot trupul e prins ca într-o menghină, un fel de înțepenire se instalează în toate membrele, de jos în sus, până la respirație, și nici măcar gândurile nu se mai mișca în largul lor. Din cauza asta, Christina se simțea izolată de restul lumii, dezorientată și neputincioasă, motiv pentru care nu mai voia nimic, decât să ajungă mai repede acasă. Și poate din același motiv i se părea că tot ce avea să urmeze scapa de sub autoritatea rațiunii, revărsându-se într-un delir de întâmplări fără sens, o învălmășeală de magie, confuzie și hazard. "