'Christus Vincit!' sau despre puterea credintei in inchisorile comuniste

\'Christus Vincit!\' sau despre puterea credintei in inchisorile comuniste. Sora Clara (Catrina Laslau) in dialog cu Aurora Sasu Volumul cuprinde interviul pe care sora Clara l-a acordat in 1996 Aurorei Sasu, redactor la Radiodifuziunea Romana. Interviul este parte a unei ample campanii pe care Aurora Sasu a pornit-o in 1992 pentru a aduna marturii despre represiunea impotriva Bisericii Catolice de ambele rituri, din perioada regimului comunist. Aflata in slujba Nuntiaturii Apostolice din Romania inca din 1938 si dispunand de o memorie extraordinara, sora Clara vorbeste in acest interviu despre atmosfera din primii ani de regim comunist, despre pasii facuti de autoritatile comuniste pentru supunerea Bisericii Catolice si despre degradarea relatiilor diplomatice dintre Romania si Vatican. In acelasi timp, aceasta marturie ne dezvaluie un personaj plin de modestie, care spune despre sine ca este doar o calugarita cu putina educatie, cu toate ca purta raspunderea pentru administrarea cladiri ambasadei Sfantului Scaun din Bucuresti si ca vorbea mai multe limbi straine. In ciuda sentintei nedrepte si a greutatilor din inchisoare, sora Clara nu a vazut perioada petrecuta in detentie ca pe o pedeapsa a Divinitatii, ci ca pe misiunea pe care dintotdeauna dorise sa o faca in numele lui Dumnezeu. Eu va spun sincer ca in tineretea mea eu doream, si chiar am cerut, sa ma duc in misiune, unde pot sa lupt pentru Biserica, sa sufar pentru Biserica. Am cerut si nu mi s-a acordat. Dupa cum v-am spus, cand a inceput persecutia in Romania, chiar nuntiul O\'Hara voia sa ma trimita clandestin, ca sa nu ajung la inchisoare. l-am spus atunci: "Excelenta, dumneavoastra ma cunoasteti pe mine", eu acuma lucrasem 2 ani cu el. "Daca credeti ca eu, daca voi fi arestata, voi divulga ceva sau voi face Biserica de rusine, atunci plec. Dar daca motivul este ca sa nu sufar, atunci va rog sa ma lasati". Si asa am ramas aici. Acuma, in inchisoare, dupa ce faceam aceste liturghii, cand vedeam ca detinutele se duceau si se impacau, traiul devenea mai... mai dulce, ca sa zic asa. Atunci vedeam ca nu sunt degeaba aici, ca asta este misiunea mea. Si asta imi facea o bucurie sufleteasca, ca nu mai simteam nici foamea, nici setea, nici durerea, nici dorul de acasa, pentru ca vedeam ca am aceasta misiune acum; ca, in felul acesta, pot sa alin putin suferinta celor care erau in suferinta. - Sora Clara Sora Clara